$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - ALEXANDRE DUMAS SENIOR 

Azi se împlinesc 223 de ani de la nașterea celebrului scriitor - autor de eroi legendari, dramaturg si romancier - Alexandre Dumas care s-a născut în 24 iulie 1802 la Villers-Cotterets, Franța.

Tatăl sau, Thomas-Alexandre Dumas, general în armata lui Napoleon, cade în dizgrația acestuia și moare în 1806, lăsându-și familia într-o situație materială precară. 

Alexandre Dumas a cunoscut un succes timpuriu, contemporanii considerându-l un geniu de forță lui Balzac și Hugo. 

Scrie drame istorice și moderne, tragedii, comedii, creând o operă dramatică deosebit de bogată. 

Ca romancier, s-a orientat spre romanul istoric, care devine sub pana sa roman de capă și spadă. Semnează aproape 300 de romane.

Autor de romane istorice de aventuri, Alexandre Dumas ne poartă prin intermediul romanului “Laleaua neagră” în Olanda secolului al XVII-lea, astfel ca preț de câteva ore avem ocazia sa părăsim lumea agitată în care trăim, pentru a intra într-o lume în care “a disprețui florile înseamnă a jigni pe Dumnezeu”, iar “cu cât o floare e mai frumoasă, cu atât, disprețuind-o, jignești mai mult pe Dumnezeu”. Mult râvnita floare, obiectul unui premiu de o sută de mii de florini oferiți celui ce o creează, dă naștere unui lanț de evenimente, al cărui principal protagonist este Cornelius van Baerle. Acuzat pe nedrept de trădare, el este închis pe viață, această sentință reprezentând și curmarea unicului său vis: descoperirea marii Lalele Negre, considerată în Olanda acelor timpuri, cea de-a opta minune a lumii. În închisoare o cunoaște însă pe Roza, frumoasă “frizona cu ochi albaștri”, fiica temnicerului Gryphus. Dacă până atunci singura stăpâna a inimii lui Cornelius fusese mult râvnitâ floare, în sufletul său ia naștere un nou sentiment, acela al iubirii pentru Roza, fata care îl cucerește prin simplitatea și naivitatea sa, dar mai ales, fata ce va realiza visul său de o viață. ”Unii oameni suferă destul de mult, pentru a avea dreptul, să nu spună niciodată: Sunt foarte fericit ” 

Cel de-al doilea titlu al volumului, “Aventurile lui Lyderic”, este populat de regi şi regine, prinţi şi cavaleri, alături de fiinţe supranaturale. Romanul a fost publicat de Alexandre Dumas în 1841.

Romanul “Cei Patruzeci şi Cinci“ porneşte de la evenimentele petrecute spre sfârşitul veacului al XVI-lea, mai exact în anii 1585-1586. Cei Patruzeci şi Cinci a fost scris între anii 1847 şi 1848 în colaborare cu Auguste Maquet, romancier şi dramaturg francez cunoscut în lumea literară mai ales datorită prieteniei cu Alexandre Dumas. Povestea romanului se desfăşoară la 13 ani după masacrul din noaptea Sfântului Bartolomeu, când Franţa este încă în plină tensiune din cauza „războiului religiilor“ şi a luptei pentru putere. Structurat pe trei planuri, Cei Patruzeci şi Cinci este o cronică prin excelenţă a stării politice şi sociale ale secolului al XVI-lea: romanul urmăreşte evenimentele tulburi din Parisul acelor vremuri, ascensiunea la putere a lui Henric al IV-lea de Navara şi deruta ducelui d’Anjou, în Flandra. Dumas conduce cu măiestrie inţele intrigilor şi alternează scenele de război cu cele de iubire.

Pornind de la manuscrise şi de la alte documente din bogata arhivă a Bibliotecii Naţionale din Paris, Alexandre Dumas a scris şi apoi a publicat (iniţial în foileton, după aceea în volum), în 1844, una dintre cele mai iubite cărţi din toate timpurile. Cei trei muschetari a rămas, până astăzi, cartea de aur a multor generaţii de cititori. Irezistibilă poveste de epocă, romanul urmăreşte aventurile lui d’Artagnan şi ale celor trei prieteni ai săi, intraţi în seria personajelor literare nemuritoare: Athos, Porthos şi Aramis. Invitat într-o călătorie în timp, la curtea regelui Ludovic al ­XIII-lea, cititorul ajunge în preajma cardinalului Richelieu şi a reginei Ana de Austria, însoţindu-i pe drumurile Franţei pe cei trei viteji, a căror deviză era “Toţi pentru unul, unul pentru toţi! “. 

Iar peripeţiile nu se încheie odată cu romanul, ci continuă în “După douăzeci de ani“ şi “Vicontele de Bragelone”.

Alexandre Dumas moare la 5 decembrie 1870, în vârstă de şaizeci şi opt de ani. În vâltoarea războiului franco-german care pârjolea Franţa, moartea lui trece aproape neobservată.

Citate A.Dumas:

“Averea cea mai de pret e viata, si viata noastra, va rog sa ma credeti, nu atarna decat de un fir de par.”

"Orice s-ar spune, femeia e pururea tânără. Într-un colţ al inimii ei, ea are întotdeauna douăzeci de ani..." 

”Cei pe care i-am iubit şi pe care i-am pierdut nu mai sunt unde erau; dar ei sunt întotdeauna şi pretutindeni acolo unde suntem noi...” 

"O doamna este acea femeie care îl face pe bărbat să se poarte ca un DOMN."

“Sunt fericiți cei care au știut să-și facă din vise o viață și un rai din realitate!"