$$$

 Ați auzit de generalul și, ulterior, președintele american, Ulysses S. Grant. Strălucit general, deplorabil președinte. Unii zic că ar fi fost cel mai slab președinte din istoria SUA, și că a adus cu el la Casa Albă doar pasiunea pentru alcool și tutun. În ce privește alcoolul și tutunul, nu ne băgăm noi în treaba omului, dar în ce privește reputația de cel mai „prost” președinte american, eu zic să nu ne grăbim cu concluziile, că are balta broaște și este concurență mare pe post.

Ce ne interesa pe noi, de fapt, este un termen folosit adesea în politică, pe care americanii zic că ei l-au inventat. Mai exact, Ulysses S. Grant ar fi făcut-o. Luați loc, că vă spun imediat ce și cum, dar mai ales cum au zdruncinat-o americanii și de data asta cu o informație falsă.

Primo, ce însemnează lobby? Păi, uite, la DEX zice așa: „Grup de persoane care influențează în parlament, în guvern etc. adoptarea unor hotărâri. Grup de presiune politică, diplomatică etc”. Mă rog, nu trebuie neapărat să fie un grup. Poate fi doar o persoană care face lobby. Să vă explic ca să înțelegeți. Pentru asta, mergem la scală ceva mai mică. Să ne imaginăm că ți s-a pus pata pe soție, prietenă sau o duduie străină care locuiește, întâmplător, cu tine în casă. Deja ți s-au împăienjenit ochii la ideea unor relații sociale și nu știi cum să o convingi.

Pentru asta, îi zici: „Mai știi, pisi, când ți-am luat eu flori acum 10 de ani? Mai vrei? Îți aduc un camion de flori, nu un buchet. Mai știi și când am spălat vasele, ca un băiat elegant ce sunt? Da, tot acum 10 ani, dar gestul contează. Vezi că nici tu nu ai uitat? Dacă vrei, dau și cu aspiratorul. Nu azi, altă dată. Tot ce vreau în schimb este să închizi ochii și să întinzi mâna, că vreau să îți fac o surpriză”.

Practic, ce ați făcut voi acolo? Ați făcut un mic lobby, adică ați pus presiune pe o persoană ca să ia o decizie în favoarea voastră. Puteți să îi spuneți și trafic de influență, căci există și confuzia asta. Avantajul e la voi. Mă rog, depinde de puterea persuasiunii. Cert e că, până la urmă, cineva tot o ia în mână, pardon de expresie. Ei, dacă extrapolăm la politică, activitatea de lobby se referă la influențarea deciziilor politice, astfel încât executivul sau legislativul să adopte o poziție convenabilă, pardon iar de expresie. Astea pot fi benefice sau nu. Dar, de cele mai multe ori, poporul câștigă cam ce am spus în exemplul precedent.

Revenind la originea termenului, zice presa de dincolo de Atlantic că „ză prezident” Grant avea obiceiul de a petrece mult timp în holul hotelului Willard din Washington D.C., acolo unde obișnuia omul să se trateze cu niscai whisky și țigări de foi. La hol, pe americănește, îi zice lobby. Ca să știți. Și la el veneau tot felul de indivizi, reprezentanți ai unor grupuri, ca să îl influențeze pe omul numărul 1 în SUA în luarea unor decizii. De acolo, Grant chiar ar fi zis că s-a săturat de lobbiști, ca de mere pădurețe. Și așa ar fi luat naștere termenii de lobby și lobbiști.

Partea nasoală pentru presa americană (parte din ea) este că termenul apăruse, culmea, tot în presa americană, în 1862, în The New York Evening Post. Iar Grant a devenit președinte 7 ani mai târziu. Deci nu cadrează. În plus, englezii aveau termenul în uz încă din secolul al XVI-lea. În acea perioadă, oamenii aveau deja obiceiul de a ține întâlniri de afaceri în holuri, săli, în special în cele din clădirile legislative. Prin urmare, au fost numiți lobbyiști, exact ca în povestea cu președintele Grant.

O altă sursă ne spune că originea termenului este latină. Lobium. Adicătelea, o galerie sau o verandă. Iar pe acolo, de obicei, oamenii așteptau, se foiau, se plângeau sau complotau. Dar e cam de rahat să îți imaginezi vreun senator roman care spune că se duce să facă lobby la Octavian Augustus. Asta făcea, dar nu așa îi spunea încă.

În zilele noastre, „a face lobby” a devenit o artă fină a influenței, cu reguli, coduri de conduită și uneori și cu portofolii cu documente importante, dintre care mai cad teancuri de bancnote. Dar nu întotdeauna. Ce credeați voi? Că de dragul vostru vor toți analfabeții din România să se facă politicieni?

Cert este că percepția publică rămâne amestecată. Pentru unii, lobby-ul e democrație în acțiune. Pentru alții, e o formă elegantă de șpagă cu bon fiscal. Adevărul, ca de obicei, e probabil undeva între fotoliile din holul hotelului și sertarele biroului unui senator.

#MicaDoză #CulturăGenerală #lobby #lobbist #presă #politică #etimologie #senator #politician #UlyssesGrant #președinte