$$$

 Pe 31 decembrie 1956 la ora 20:00 s-a auzit pentru prima oară în România "Alo alo! Aici Televiziunea Română!" - doar câteva sute de bucureșteni aveau televizoare importate din URSS și s-au uitat la prima emisiune de 2 ore transmisă dintr-un studio improvizat fără ferestre și fără tencuială.

În 1956 România comunistă trebuia să respecte un plan cincinal. Televiziunea trebuia să funcționeze până la sfârșit de an. Pe 14 decembrie 1956 se terminase montajul antenei și emițătorului de 22 KW pe Casa Scânteii. Studioul de pe strada Molière nr. 2 din Floreasca era departe de a fi gata.

Încăperile nu erau tencuite. Ferestrele nu erau montate. Iarna pătrundea prin pereți. Dar planul cincinal trebuia respectat. Așa că s-a luat o decizie bizară: să pornească emisiunea pentru o singură noapte doar ca să poată spune că au făcut-o în 1956.

Pe 31 decembrie 1956 la ora 20:00 inginerii au pornit emițătorul. Transmisia ajungea doar în București. În întreaga capitală existau doar câteva sute de televizoare - toate importate din URSS special pentru personalitățile momentului. Modelul se numea "Temp 2".

În fața acestor televizoare stăteau membri ai nomenclaturii comuniste cu familiile lor. Pentru prima oară în viața lor vedeau imagini transmise prin aer. Petru Groza președintele Marii Adunări Naționale urma să le ureze "La mulți ani!"

Întreaga aparatură folosită la început era rusească. Fusese produsă de Institutul de Inginerie din Leningrad. O echipă rusească venise la București în august 1956 pentru a monta echipamentele și a instrui personalul tehnic. Tot echipamentul funcționa cu lămpi electronice - rușii susțineau că tranzistoarele nou apărute puteau fi folosite doar la instalații militare.

Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna să vezi pentru prima oară imagini mișcate transmise prin undele radio direct în casa ta.

Programul era aproape în întregime înregistrat pe film de 35 de milimetri. Echipa condusă de inginerul Alexandru Spătaru pregătise totul cu luni înainte. Primele emisiuni experimentale începuseră încă din 21 august 1955 de la Poșta Vitan cu un emițător de doar 400W.

După reportajul realizat de Alexandru Stark a urmat filmul "O noapte furtunoasă". Apoi salutul lui Petru Groza cu prilejul Anului Nou. Emisiunea a durat aproximativ 2 ore. La miezul nopții totul s-a încheiat.

După emisiunea inaugurală programul televiziunii a fost suspendat pentru două luni. Trebuia să se termine amenajarea studioului de crainic și primele instalații. Nimeni nu știa exact ce urmează. Dar misiunea fusese îndeplinită - televiziunea funcționase în 1956 exact cum prevedea planul cincinal.

În februarie 1957 a fost adus din URSS primul car de reportaj al TVR cu trei camere instalat pe două autobuze. Cu el s-a realizat prima transmisiune exterioară în direct - recitalul lui Yves Montand de la Sala Sporturilor Lucian Grigorescu din Floreasca. Era începutul adevărat al televiziunii în România.

La 5 mai 1957 are loc prima transmisie sportivă în direct - meciul de rugby Anglia-România. În martie debutase "Emisiunea pentru sate" care avea să devină "Viața satului" - cea mai longevivă emisiune de la TVR.

Te-ai întrebat vreodată cum arăta să fii printre primii români care au văzut televiziunea? În 1959 după trei ani de la înființare Televiziunea avea doar 1.000 de abonați și emitea 13 ore pe zi. În 1965 erau deja 500.000 de abonați iar programul se putea recepționa pe 40% din teritoriul țării.

În 1958 principalele evenimente interne și internaționale erau prezentate într-o emisiune zilnică intitulată "Informațiile după-amiezii" devenită la 20 martie "Jurnalul Televiziunii". În septembrie erau transmise toate manifestările din cadrul Festivalului George Enescu.

În 1968 a început să funcționeze un telecentru nou cu șase studiouri pe Calea Dorobanților. Televiziunea avea 700 de angajați și emitea 3.000 de ore pe an. Tot atunci a început să emită al doilea program al Televiziunii. Arhitectul Tiberiu Ricci proiectase noul sediu care există și astăzi.

Între 1966 și 1980 Televiziunea a avut o politică relativ deschisă a programului de difuzare. Pe cele două canale principale au fost difuzate multe filme seriale desene animate și alte programe din Occident - emisiuni din Statele Unite și Europa de Vest.

În 1983 TVR a făcut oficial prima transmisiune color la 23 august cu parada militară din Piața Aviatorilor. Deși restul țărilor din Blocul de Est adoptaseră sistemul SECAM francez susținut de sovietici TVR alegese să implementeze sistemul PAL din Germania de Vest. Era o decizie curajoasă într-o lume controlată politic de Moscova.

Dar cele mai bune vremuri ale TVR aveau să se termine. Din 27 noiembrie 1983 durata programului se diminuează drastic. Programul 2 nu mai emite decât două zile pe săptămână iar Programului 1 îi sunt amputate emisiunile de prânz și jumătate din cele de după-amiază.

În 20 ianuarie 1985 Programul 2 își întrerupea emisia în totalitate. Programul 1 avea să-și continue transmisiunile doar două ore de luni până vineri între orele 20:00 și 22:00. "Programul de economisire a energiei" inițiat de Nicolae Ceaușescu transformase televiziunea într-un instrument de propagandă.

Cele două ore de programare erau o combinație de propagandă românească și divertisment general. Majoritatea timpului era dedicat cultului personalității lui Nicolae și Elena Ceaușescu. Excepția era în zilele de sâmbătă de la 13:00 la 15:00 și 19:00 la 22:30 și duminică.

Doar cei care au trăit acele vremuri știu cu adevărat ce însemna să aștepți toată ziua ca să vezi 2 ore de televiziune din care jumătate erau Ceaușescu inaugurând fabrici și vorbind la congrese.

În decembrie 1989 TVR a fost un punct important al evenimentelor din timpul Revoluției. În după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 rebelii au ocupat clădirea TVR și au anunțat că soții Ceaușescu au fugit. TVR și-a schimbat numele în "Televiziunea Română Liberă" (TVRL).

A fost prima schimbare de regim transmisă în întregime în direct de o televiziune. Generații întregi de români au stat lipite de televizoare în zilele acelea urmărind cum se prăbușea comunismul. La 17 februarie 1990 TVR2 a reluat difuzarea iar TVRL a devenit TVR1.

Astăzi când avem sute de posturi TV prin cablu streaming Netflix YouTube e aproape imposibil să ne imaginăm că acum aproape 70 de ani doar câteva sute de bucureșteni puteau să vadă televiziune. Și asta doar pentru două ore în noaptea de Revelion dintr-un studio improvizat fără ferestre.

Dar în noaptea de 31 decembrie 1956 când s-a auzit pentru prima oară "Alo alo! Aici Televiziunea Română!" România făcea un pas imens. Pentru că televiziunea avea să schimbe radical modul în care românii își imaginau lumea. Avea să aducă imagini din țări îndepărtate în casele oamenilor. Avea să creeze vedete naționale. Avea să unifice o țară întreagă în fața aceluiași ecran.

Și totul a început într-un studio fără tencuială de pe strada Molière nr. 2 când câțiva ingineri români au pornit emițătorul doar ca să poată spune că au respectat planul cincinal. Era 31 decembrie 1956. Televiziunea Română tocmai se născuse.