vineri, 23 ianuarie 2026

$$$

 Mă numesc Agata și m-am născut în Sicilia romană, la începutul secolului al III-lea, într-o familie creștină înstărită din Catania. Într-o epocă în care femeile aveau rareori putere asupra propriului destin, eu am ales să nu aparțin nici unui bărbat, ci doar credinței mele.

Această decizie avea să-mi aducă gloria sfințeniei, dar și una dintre cele mai crude morți din istoria martiriului creștin.


Ceea ce m-a făcut cunoscută în toată lumea nu este doar credința mea, ci tørtura la care am fost supusă. Aceasta apare constant în Passio Sanctae Agathae, un text hagiografic din secolele IV–V, preluat apoi în martirologii latine și grecești. 


M-au închis, bătut și presat să renunț la credința mea și să devin concubina guvernatorului roman Quintianus. După ce am refuzat din nou, el a hotărât să-mi aplice o pedeapsă publică, menită să mă umilească și să mă distrugă fizic și simbolic.

Textele latine spun:

mamillas meas ferreis forcipibus evelli iussit, „a poruncit ca sânii mei să fie smulși cu clești de fier”.


Asta a însemnat literal că torționarii mi-au prins fiecare sân cu un clește metalic, asemănător cu un clește de fierar, dar mai subțire și mai ascuțit. Au strâns cleștii până când mi-au smuls sânii de pe piept.


Tradiția spune că am supraviețuit acestui episod câteva ore sau zile. Medical vorbind, asta este improbabil, dar nu imposibil, dacă sângerårëa a fost parțial limitată și dacă rănile mi-au fost bandajate sumar. Este posibil ca tørtura să fi fost „dozată” pentru a-mi prelungi suferința, nu pentru a produce moartea imediată.


După această mûtilarë, am fost aruncată din nou în temniță, fără îngrijiri. În unele versiuni, în noaptea următoare mi-ar fi apărut Sfântul Petru și mi-ar fi vindecat rănile. 


Această formă de tôrtûră era coerentă cu practicile romane aplicate femeilor care refuzau supunerea sexuală și religioasă.

De aceea, în iconografie sunt adesea reprezentată ținând pe o tavă propriii mei sâni, nu ca element grotesc, ci ca simbol al integrității mele spirituale și al refuzului de a-mi transforma trupul în monedă de schimb.


Unul dintre cele mai interesante episoade istorice legate de cultul meu este legat de Etna.

În anul 252, la scurt timp după moartea mea, o erupție a amenințat orașul Catania. Locuitorii au purtat vălul meu funerar în procesiune spre lavă, iar, conform cronicilor medievale siciliene, fluxul s-ar fi oprit.


Astăzi sunt una dintre cele mai venerate sfinte din Italia. Sunt patroana Cataniei, a femeilor bolnave de cancer mamar, a pompierilor, a brutarilor și a celor care se luptă cu focul.


#istorie #religie #cultura #femei #Roma

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu