$$$

 Lacrimile Liturghiei

Un preot tânăr slujea Liturghia și în timpul ce se ruga a început să plângă, încât nu mai putea să slujească.

 Căzu în genunchi și peste 30 de minute nu se mai putu ridica.

 Toată lumea credea ca e bolnav, că are ceva... un necaz...

   Iar un consilier al Bisericii, spuse:

   - Sunt lacrimile slavei deșarte.

 Altul a spus: 

  - Nu vezi ca e bolnav psihic?

    - Da, spuse o doamnă, să mergem la Episcopie să ne dea un preot cu har, bun și care sa nu mai fie smiorcăit ca ăsta.

    Zis și făcut.

 Episcopul i-a ascultat și chemă pe preot.

    - Părinte, ce se întâmplă de plângi așa mult?

    - Plâng, Preasfinția Voastră, și e adevărat. După ce are loc prefacerea euharistică spun: "Pe Preasfânta Curata..." și îmi vine un plâns!!! Mă gândesc la mama mea care a murit .

   - Dar cum te gândești, de nu mai poți sluji?

   - Așa cum mă rog la Maica Domnului cu multă durere și recunoștință, apoi îmi vine să plâng...

    - Ce a făcut mama pentru Sfinția Ta de este așa o durere? 

    - I-am spus mamei că nu am chef să merg la magazin. 

    A mers ea...

I-am spus mamei că nu îmi găsesc cămașa. 

   Mi-a căutat-o ea...

I-am spus mamei că nu-mi place acel fel de mâncare.

    Mi-a preparat altceva...

I-am spus mamei că n-am bani de excursie cu clasa.

 Mi-a dat ea din banii din care trebuia să-și cumpere haine...

I-am spus mamei că vreau și eu telefon. A făcut abonament...

I-am spus mamei că nu vreau să vorbesc astăzi cu nimeni.

   Mi-a trimis mesaje...

  I-am spus mamei ca nu pot sa postesc.

 Ea nu a mai mâncat carne de atunci toată viața.

 I-am spus că nu pot să mă rog.

  Mama se ruga ore întregi toată noaptea.

   I-am spus tot ce nu trebuie, dar nu i-am spus destul de des cât de mult o iubesc. 

    Ea m-a iubit în liniște, a făcut ca totul să pară atât de simplu, dar, de fapt, îi era atât de greu!

  Eu am crescut orfan. Tata a murit .

  

   - Da. Greu! Atunci, Părinte, a spus Episcopul cu lacrimi în ochi, mergi și fă Liturghia.

 Roagă-te cu smerite lacrimi și pentru mine și parohienii sfinției tale și spune-le că fără lacrimi nu au ei har în viață.

   

~Anul acela consilierul a învățat să plângă, deoarece a i-a murit soția.

    ~Cel care a spus că e bolnav psihic preotul, s-a internat la psihiatrie.

    ~Doamna care l-a reclamat la episcopie a paralizat.

    Preotul atâta făcea: slujea cu lacrimi Liturghia, iar Parohia devenise o catedrala cu sute de oameni în jurul Euharistiei.

    Se împărtășeau copii tineri și bătrâni la Liturghie și slăveau pe Milostivul Dumnezeu. 

    ~Cum voi numi Biserica ta, Născatoare de Dumnezeu: liman duhovnicesc, Raiul hranei celei cerești, pricina vieții celei nesfârșite?

Că toate bunătățile le ai. 

Roagă- te, dar, totdeauna Lui Hristos să se mântuiască sufletele noastre!