$$$

 Oscar, supranumit „Sam cel Nescufundat”, a fost un motan care a sfidat moartea navală de trei ori în Al Doilea Război Mondial. Inițial a fost mascota cuirasatului german Bismarck. Când acesta a fost scufundat, doar 115 din cei 2.200 de oameni au supraviețuit, plus motanul, găsit plutind pe o scândură. A fost „recrutat” de distrugătorul britanic HMS Cossack, care a fost torpilat și s-a scufundat câteva luni mai târziu. Oscar a supraviețuit din nou. A fost transferat pe portavionul HMS Ark Royal... care a fost și el torpilat și scufundat. Motanul a fost găsit din nou, furios dar viu, agățat de o bucată de lemn. După a treia navă distrusă, Marina Regală a decis că motanul aduce ghinion navelor, dar are un noroc personal incredibil, și l-a lăsat la vatră, trăind liniștit într-o casă de marinari din Belfast.

Povestea fascinantă a acestui motan alb cu negru a început la bordul navei amiral a flotei germane, unde fusese adus de un membru al echipajului pentru a vâna șoareci. După bătălia intensă din Atlanticul de Nord, în mai 1941, Bismarck s-a răsturnat și a dispărut sub valuri. Ore întregi mai târziu, marinarii de pe distrugătorul britanic HMS Cossack, care căutau supraviețuitori, au observat o mică creatură udă și tremurândă pe o bucată de resturi. Deși nu au putut salva mulți oameni din cauza pericolului submarinelor, au reușit să recupereze pisica, botezând-o „Oscar”.

Viața pe HMS Cossack a fost una plină de peripeții pentru noul membru al echipajului, care s-a adaptat rapid la disciplina Marinei Regale. Oscar a servit la bord timp de câteva luni, timp în care nava a escortat convoaie în Marea Mediterană și Atlanticul de Nord. Rolul său de mascotă era esențial pentru moralul echipajului, oferind o doză de normalitate și afecțiune într-un mediu dominat de tensiune și oțel rece.

Norocul navei HMS Cossack s-a terminat însă în octombrie 1941, când a fost lovită grav de o torpilă lansată de un submarin german, în timp ce escorta un convoi de la Gibraltar spre Marea Britanie. Explozia a distrus o treime din navă, iar echipajul a fost nevoit să o abandoneze. Oscar a fost transferat pe distrugătorul HMS Legion, care venise în asistență. Deși s-a încercat remorcarea navei avariate, condițiile meteo s-au înrăutățit, iar HMS Cossack s-a scufundat definitiv în Atlantic.

Odată ajuns în Gibraltar, motanul a primit porecla oficială de „Unsinkable Sam” (Sam cel Nescufundat), deoarece supraviețuise deja distrugerii a două nave de război majore. Aici a fost transferat pe portavionul HMS Ark Royal. Coincidența făcea ca această navă să fi jucat un rol crucial în scufundarea primei sale case, Bismarck. Se părea că destinul motanului era legat de cele mai importante nave ale conflictului naval.

Cariera sa pe Ark Royal a fost însă extrem de scurtă. La doar trei săptămâni de la îmbarcare, în noiembrie 1941, portavionul a fost lovit de o torpilă în apropiere de Malta. Deși nava nu s-a scufundat imediat, avariile au fost fatale, iar echipajul a început evacuarea. De data aceasta, pierderile de vieți omenești au fost minime, ceea ce a permis o salvare mai organizată a tuturor celor de la bord, inclusiv a mascotei.

Sam a fost găsit agățat de o scândură care plutea în derivă, fiind descris de salvatorii de pe o șalupă ca fiind „supărat, dar complet nevătămat”. Era acoperit de păcură și vizibil iritat de faptul că a ajuns din nou în apă, dar instinctul său de supraviețuire triumfase pentru a treia oară. A fost transferat din nou pe HMS Legion, aceeași navă care îl salvase și după scufundarea Cossack-ului, închizând un cerc al coincidențelor stranii.

După acest ultim incident, reputația lui Sam a devenit legendară, dar și temută. Ofițerii au considerat că, deși pisica era un talisman norocos pentru propria sa viață, prezența ei la bord părea să atragă dezastre asupra navelor de metal. Astfel, s-a luat decizia ca „Unsinkable Sam” să fie retras definitiv din serviciul activ pe mare, primind dreptul de a-și trăi restul zilelor pe uscat, departe de torpile și apă sărată.

Oscar și-a petrecut o perioadă în birourile guvernatorului din Gibraltar, înainte de a fi trimis în Marea Britanie. Acolo a fost adoptat de „Home for Sailors” (Căminul Marinarilor) din Belfast, Irlanda de Nord. A trăit liniștit încă 14 ani, bucurându-se de o viață sedentară, hrană regulată și admirația veteranilor care îi cunoșteau povestea, murind de bătrânețe în anul 1955.

Povestea lui Oscar rămâne una dintre cele mai iubite anecdote din istoria navală, o mărturie a rezilienței în fața haosului. În Muzeul Național Maritim din Greenwich, Londra, există și astăzi un portret în pastel al motanului, realizat de artista Georgina Shaw-Baker. Imaginea îl înfățișează pe Sam stând alert, un mic erou cu blană care a reușit să navigheze prin cele mai periculoase ape ale istoriei și să ajungă la mal de fiecare dată.