$$$

 Eu sunt Dr. Gisella Perl, medicul care a salvat vieți acolo unde viața nu conta.

M-am născut în anul 1907, în Sighetu Marmației, într-o familie evreiască respectată, într-un oraș care avea să devină, peste decenii, un simbol al distrugerii și al tăcerii. Am crescut într-un mediu în care educația era o datorie morală, nu un privilegiu, iar medicina a devenit pentru mine nu doar o profesie, ci un jurământ față de oameni.

Am studiat medicina la Cluj și apoi la Berlin, specializându-mă în ginecologie. Nu mi-am imaginat niciodată că această ramură a medicinei dedicată nașterii și vieții avea să fie arma mea într-un loc construit pentru moarte: Auschwitz.

În 1944, am fost deportată împreună cu familia mea. Soțul meu și copilul meu au fost uciși aproape imediat. Eu am fost selectată pentru muncă forțată ca medic, sub privirea rece a lui Josef Mengele.

Acolo am înțeles rapid un adevăr teribil: în Auschwitz, o femeie însărcinată nu avea voie să trăiască.

Gravidele erau trimise direct la camerele de gazare sau folosite pentru experimente. Nu exista excepție. Nu exista milă.

Și atunci am fost pusă în fața alegerii pe care niciun om nu ar trebui să o facă vreodată:

să las femeile să moară sau să le provoc avôrturi clandestine pentru a le salva viața.

Am ales să distrug viață ca să salvez viață.

Nu aveam instrumente. Nu aveam medicamente. Nu aveam lumină, apă curată sau anestezie. Aveam doar mâinile mele, frica mea și disperarea celor din jur.

Am făcut avórturi improvizate, în barăci murdare, în tăcere, uneori noaptea, ascunzând femeile de selecțiile SS. Am tratat infecții cu cârpe murdare, am oprit hemoragii cu bucăți de material rupte din haine.

Am mințit gardienii. Am falsificat simptome. Am ascuns sarcini. Am încălcat orice regulă impusă de un sistem care nu avea dreptul să existe.

Fiecare femeie salvată era o sfidare a lagărului.

Când am ajuns în Statele Unite, nu am fost întâmpinată ca o supraviețuitoare, ci ca o suspectă. Am fost anchetată pentru „crime medicale” din cauza avørturilor efectuate în lagăr.

A trebuit ca femeile pe care le-am salvat să depună mărturie, una câte una, pentru ca lumea să înțeleagă că fără mine ele ar fi murit.

Abia atunci am fost reabilitată.

După război, am devenit ginecolog în New York. M-am specializat în infertilitate și sarcini dificile. Am ajutat peste 3.000 de femei să aducă pe lume copii sănătoși.

Eu, care fusesem obligată să distrug sarcini în Auschwitz, am devenit, în libertate, medic al nașterii.

Este o ironie dureroasă, dar și o formă de dreptate.

Nu am fost un înger. Nu am fost o eroină. Am fost un medic prins într-un sistem construit să distrugă orice urmă de moralitate.

Am învățat că uneori binele nu arată ca binele.

Că uneori, pentru a salva viața, trebuie să porți pe conștiință decizii care nu se pot ierta, ci doar înțelege.

Am murit în 1988, la New York, fără onoruri grandioase, fără statui, fără ceremonii. Dar trăiesc prin copiii femeilor pe care le-am salvat.

#istorie #cultura #auschwitz_birkenau #FemeiPuternice