$$$

 În luna mai a anului 1997, la etajul 35 al clădirii Equitable Center din New York, a avut loc un eveniment care a marcat simbolic începutul erei inteligenței artificiale. Garry Kasparov, campionul mondial en-titre și considerat de mulți cel mai bun jucător de șah din istorie, a acceptat revanșa împotriva supercomputerului creat de IBM, Deep Blue.

Cu un an înainte, Kasparov câștigase lejer, demonstrând că intuiția umană este superioară puterii de calcul. De data aceasta însă, inginerii IBM îmbunătățiseră masiv mașinăria, care putea analiza 200 de milioane de poziții pe secundă.

Momentul psihologic decisiv, care a decis soarta întregului meci, nu a avut loc în ultima partidă, ci chiar în prima, pe care Kasparov a câștigat-o. Spre finalul jocului, într-o poziție în care computerul care părea deja învins, a făcut o mutare care l-a șocat pe campionul rus. În loc să aleagă o mutare care să prelungească jocul sau să câștige material pe termen scurt, așa cum fac computerele de obicei, mașina a mutat turnul într-o poziție aparent lipsită de sens, o greșeală strategică bizară.

Kasparov a înghețat. În mintea lui, acea mutare nu putea veni de la un algoritm. A interpretat-o ca pe un semn că Deep Blue poate „vedea” jocul la un nivel de profunzime pe care el nu îl putea înțelege sau, mai grav, că IBM trișează și că un mare maestru uman intervine în deciziile computerului. Această suspiciune l-a aruncat într-o stare de paranoia. Nu a putut dormi toată noaptea, analizând obsesiv acea mutare bizară, încercând să îi descifreze logica superioară.

A doua zi, în partida a doua, Kasparov era o epavă nervoasă. Convins că se luptă cu o inteligență invincibilă, a jucat precaut, pasiv și, într-un moment de orbire psihologică, a cedat partida într-o poziție care era, de fapt, o remiză clară. Moralul său s-a prăbușit complet, iar Deep Blue a câștigat meciul cu scorul de 3½ la 2½. Kasparov a părăsit sala furios, acuzând IBM de fraudă.

Adevărul a ieșit la iveală mult mai târziu. Unul dintre creatorii lui Deep Blue, Murray Campbell, a dezvăluit că acea mutare care l-a speriat pe Kasparov nu a fost o sclipire de geniu, ci o eroare.

Codul lui Deep Blue avea o instrucțiune de siguranță: dacă sistemul nu reușea să calculeze o mutare optimă în timpul alocat și intra în blocaj, trebuia să aleagă o mutare complet aleatorie pentru a nu pierde prin expirarea timpului. Asta s-a întâmplat în prima partidă. Computerul s-a blocat și a mutat la întâmplare. Garry Kasparov, cel mai mare strateg al lumii, nu a fost învins de inteligența artificială superioară, ci de propria sa frică în fața unei erori de software. S-a învins singur, căutând o logică profundă acolo unde era doar hazard.