$$$

 În istoria Bucureștiului de altădată, puține figuri feminine au stârnit atâta admirație, invidie și scandal precum Maria Mihăescu, femeia care a rămas în memoria colectivă sub porecla de Mița Biciclista.

Născută în anul 1885 într-o familie modestă din județul Prahova, ea a reușit să urce pe scara socială până la cele mai înalte niveluri, devenind un simbol al emancipării feminine și al extravaganței în perioada La Belle Époque. Ceea ce a consacrat-o definitiv nu a fost doar frumusețea ei, ci curajul de a sfida normele rigide ale societății.

Într-o vreme în care femeile erau strânse în corsete și purtau rochii lungi până în pământ, Maria Mihăescu a avut îndrăzneala de a apărea pe Calea Victoriei călare pe bicicletă, îmbrăcată în pantaloni de catifea, o ținută considerată la acea vreme scandaloasă și rezervată exclusiv bărbaților.

Porecla i-a fost dată în 1898 de ziaristul George Ranetti, redactor-șef la Furnica, despre care se spune că era îndrăgostit de ea și, fiind respins, a încercat să o ironizeze în presă. Însă efectul a fost exact invers. Porecla a devenit un brand, iar Mița a devenit o legendă urbană. Viața ei a fost un lung șir de cuceriri amoroase la nivel înalt. Se spune că printre admiratorii săi s-au numărat Regele Ferdinand I, pictorul Nicolae Grigorescu și poetul Octavian Goga.

Faima ei a depășit granițele, ajungând să fie curtată chiar de Regele Manuel al Portugaliei. Acesta a cerut-o de soție, oferindu-i bogății și un titlu regal, dar Maria l-a refuzat cu o replică rămasă celebră pentru patriotismul ei local, spunând că preferă apa Dâmboviței în locul fluviului Tajo și că iubește prea mult viața din Micul Paris pentru a pleca în exil.

Averea acumulată de Mița Biciclista a fost colosală. Deținea o trăsură luxoasă, o mașină decapotabilă, care era o raritate pentru o femeie în acea epocă și o casă impunătoare în apropierea Pieței Amzei, o bijuterie arhitecturală în stil neobaroc care există și astăzi, renovată recent. Avea servitori polonezi și bucătari francezi, iar cinele date de ea erau evenimente mondene de prim rang. Însă, odată cu trecerea anilor și schimbarea vremurilor, resursele financiare s-au diminuat. După cel de-Al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului comunist, viața de lux a devenit o amintire.

Pentru a-și asigura traiul și pentru a nu pierde totul, Maria a făcut o mișcare pragmatică și s-a căsătorit cu generalul Alexandru Dimitrescu. Nu a fost o căsătorie din dragoste, ci una de conveniență, care i-a asigurat o pensie militară și protecție în fața noilor autorități care vânau burghezia.

Deși a pierdut o mare parte din avere și a fost nevoită să locuiască într-o cameră mică la mansarda propriei case naționalizate, Mița nu a renunțat niciodată la demnitate și stil. Vecinii o vedeau chiar și la 80 de ani ieșind pe stradă îmbrăcată impecabil, cu pălării extravagante și voaletă, refuzând să accepte griul comunismului.

A murit în 1968, la vârsta de 83 de ani, săracă, dar mândră, luând cu ea în mormânt secretele unei vieți trăite la intensitate maximă și rămânând în istorie ca prima femeie din România care a demonstrat că o bicicletă poate fi un instrument de emancipare.