£££

 Scurtă istorie a mafiei

Cum și unde ia naștere fenomenul mafiot

Mafia nu are un act de naștere clar și nici un moment precis în care poate fi spus „de aici începe”. Ea apare treptat, ca rezultat al istoriei, al sărăciei, al abuzului de putere și al lipsei statului într-un spațiu profund dezechilibrat social. Pentru a o înțelege, trebuie privită Sicilia secolului al XIX-lea.

În 1812, odată cu Constituția promulgată de Bourboni, feudalismele sunt desființate oficial. Este abolit Mero e Misto Imperio, adică dreptul baronilor de a administra justiția civilă și penală pe propriile feude. Deși pe hârtie această reformă părea o eliberare, în realitate a creat un vid de autoritate. Marii proprietari de pământ s-au retras în orașe și au lăsat administrarea moșiilor în mâinile unor intermediari numiți gabellotti.

Viața țăranilor fără pământ, a arendașilor și a micilor cultivatori era deja extrem de grea, dar sub controlul gabellotilor situația s-a înrăutățit dramatic. Aceștia, sprijiniți de oameni înarmați – campieri și bande de hoți –, impuneau forța, frica și abuzul. Furtul de animale, șantajul și violența deveniseră practici cotidiene. Statul era absent, iar dreptatea se făcea cu arma.

După Unificarea Italiei, nemulțumirile au explodat. Introducerea serviciului militar obligatoriu, legi fiscale abuzive precum taxa pe măcinat, lipsa redistribuirii pământurilor confiscate de la Biserică și imposibilitatea țăranilor de a se integra într-un nou stat pe care nici măcar nu îl înțelegeau lingvistic au alimentat revolte și ură față de autorități. În acest context, oamenii au început să caute soluții în afara legii.

Așa ia naștere ceea ce va fi numit Onorata Società: o rețea de bărbați care își asumau rolul de arbitri ai conflictelor, protectori, dar și exploatatori. Noțiunea de „om de onoare” devine sinonimă cu apartenența la mafie. Respectul se obține prin forță, tăcere și loialitate, iar legea statului este înlocuită de reguli interne, transmise informal.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu emigrația masivă, mafia traversează oceanul și se înrădăcinează în orașe precum New York și Chicago, unde structura de tip „familie” devine modelul dominant.

În perioada fascistă, regimul lui Mussolini încearcă să distrugă mafia prin acțiuni represive conduse de Cesare Mori, dar rezultatele sunt temporare. După Al Doilea Război Mondial, mecanizarea agriculturii distruge vechea mafie rurală, însă fenomenul nu dispare, ci se transformă.

Mafia migrează spre orașe și spre alte sectoare: construcții, piețe, contracte publice, trafic, politică, finanțe. Apar forme noi – mafia „gulerelor albe”, mafia internațională, rețele transnaționale – adaptate vremurilor moderne.

Astfel, mafia nu este un accident al istoriei, ci un produs al ei: născută din sărăcie, lipsa statului și inegalitate, capabilă să se transforme și să supraviețuiască oriunde există putere fără control și frică fără protecție.