£_£

 

MORNING.

Ceasul n-a apucat să sune bine și deja aud bătaia timidă în ușă. Deschid. Vecinul englez, proaspăt trezit, cu părul în toate direcțiile și cu cana goală în mână.

— Good morning!

(Bună dimineața!)

What do you usually have for breakfast?

(Tu ce mănânci de obicei la micul dejun?)

— Morning. Hai la o cafea, îi zic. Vedem noi ce mai mâncăm pe lângă.

Intră precaut, ca și cum ar păși într-un muzeu culinar necunoscut. Se uită la bucătărie, adulmecă aerul.

— It smells… interesting.

(Miroase… interesant.)

Pun cafeaua pe foc. Cafea adevărată, nu apă colorată. Îi torn în ceașcă, neagră, fără nimic.

— No milk? No sugar?

(Fără lapte? Fără zahăr?)

— Așa se bea cafeaua la oameni serioși.

Face o față de parcă tocmai l-am provocat la duel.

Ia o gură mică. Ochii i se măresc.

— Oh. That’s… strong.

(Oh. Asta e… puternică.)

— E cafea, nu ceai care s-a speriat de apă.

Râde politicos, dar simt că deja regretă vizita.

Deschid frigiderul. Scot șunca. O bucată zdravănă. O pun pe tocător. Iau cuțitul.

— Is that… meat? For breakfast?

(Asta e… carne? La micul dejun?)

— Normal. Mic dejun de campioni.

Încep să tai felii groase. Șunca lucește. El se apropie, curios și speriat în același timp.

— We usually eat cereal…

(Noi mâncăm de obicei cereale…)

— Și porumbul e cereală. Uite unde a ajuns.

Scot ceapa. O tai. Mirosul lovește instant.

— Oh wow… my eyes…

(Oh, Doamne… ochii mei…)

— Asta e doar ceapa. Încă n-am scos armele grele.

Zâmbește nervos.

— You Romanians are very brave people.

(Românii sunt oameni foarte curajoși.)

— Sau foarte flămânzi.

Pun șunca pe farfurie. Lângă ea, ceapa. Mă gândesc o secundă… și deschid sertarul.

— Stai puțin.

Scot șoriciul.

În momentul ăla, liniște totală.

— What… is… that?

(Ce… este… asta?)

— Desertul.

Se uită atent, se apleacă, parcă ar examina un obiect extraterestru.

— Is it… cooked?

(E… gătit?)

— A fost porc. A avut o viață bună.

Înghite în sec.

— You actually eat the skin?

(Chiar mâncați pielea?)

— Nu, o admirăm. După aia o mâncăm.

Ia o bucățică minusculă de șuncă. O duce la gură ca pe un experiment științific. Mestecă. Se oprește.

— Oh… that’s actually very good.

(Oh… asta chiar e foarte bună.)

— Normal.

Prinde curaj. Mai ia o bucată. Apoi se uită din nou la șorici.

— Maybe… just a little piece.

(Poate… doar o bucățică mică.)

Îi tai una mică. Foarte mică. O ia între degete, o studiază.

— If I don’t survive, tell my family I tried.

(Dacă nu supraviețuiesc, spune-le alor mei că am încercat.)

Mușcă.

Pauză.

Mestecă.

Altă pauză.

— This is… crunchy.

(Asta e… crocant.)

— Exact. Ca biscuiții, dar cu personalitate.

Râde. Bea o gură de cafea. De data asta mai hotărât.

— I think I understand Romania better now.

(Cred că încep să înțeleg România acum.)

— Nu, abia ai trecut de nivelul unu.

Se lasă pe spate, cu farfuria în față, cafeaua în mână și o expresie de om care tocmai a supraviețuit unui ritual de inițiere.

— Next time… I bring tea.

(Data viitoare… aduc eu ceai.)

— Data viitoare mâncăm slănină.

Se uită la mine. Zâmbește forțat.

— I will… mentally prepare.

(O să mă pregătesc… psihic.)

MORNING reușit.

Vecinul englez: ușor traumatizat.

Bucătăria românească: încă o victorie.

#sales

#deal

#merrychristmas

#fyp 

#traditions