$$$

 Upton Sinclair – omul care a vrut să dezvăluie lumea și, din greșeală, a schimbat-o

Upton Beall Sinclair s-a născut la 20 septembrie 1878, în Baltimore, prins între două realități incompatibile: pe de o parte, amintirea unei aristocrații sudiste apuse, pe de altă parte sărăcia aproape cronică în care trăiau părinții săi, cu un tată alcoolic și o mamă strict religioasă, iar această copilărie trăită între belșug și lipsă a sădit în el convingerea că societatea nu este dreaptă, că diferențele de clasă nu sunt doar economice, ci experiențe vii care pot frânge vieți.

Sinclair a fost un adolescent precoce, absolvind liceul devreme și intrând la City College of New York la paisprezece ani, iar pentru a se susține a început să scrie romane ieftine, glume, aventuri, povești produse pe bandă rulantă, câte opt mii de cuvinte pe zi, totul pentru a-și plăti studiile și pentru a-și ascuți condeiul. La Columbia University și-a descoperit însă ideologia de o viață—socialismul—pe care îl descria ca pe o eliberare a minții, o prăbușire a zidurilor care îi limitaseră până atunci înțelegerea lumii.

În 1904, trimis de ziarul socialist Appeal to Reason să investigheze abatoarele din Chicago, Sinclair a petrecut șapte săptămâni printre muncitori, preoți, polițiști și asistenți sociali, notând fiecare detaliu al unei industrii care transforma viața umană și animală într-o mașină de profit ce înghițea oameni fără nume, iar rezultatul a fost The Jungle, publicat în 1905–1906, povestea lui Jurgis Rudkus, imigrantul lituanian zdrobit de sistem, roman pe care Sinclair îl credea o chemare la solidaritate, la revoltă împotriva exploatării.

Dar cititorii au auzit altceva. Au văzut șobolani printre grămezi de carne, pâine otrăvită intrând în mașini de tocat, animale bolnave procesate pentru consum, muncitori transformați în grăsime atunci când cădeau în cuve de topit, podele pline de murdărie și sânge, iar această imagine terifiantă a devenit centrul atenției publice. Cartea s-a vândut în zeci de mii de exemplare, a fost tradusă în șaptesprezece limbi, a atras atenția lui Winston Churchill și a stârnit dezgustul președintelui Theodore Roosevelt, care îl considera pe autor exagerat, dar ale cărui raporturi interne au confirmat că abatoarele erau cel puțin la fel de murdare pe cât le descrisese romanul.

Rezultatul a fost purtător de consecințe istorice: în iunie 1906, Congresul a adoptat Pure Food and Drug Act și Meat Inspection Act, instituind pentru prima dată supraveghere federală asupra industriei alimentare. Sinclair însă a rămas dezamăgit, pentru că el dorise să lovească inima publicului, dar, după cum avea să spună celebru, „din greșeală i-a lovit stomacul”.

Cu peste treizeci de mii de dolari câștigați—o avere pentru un tânăr de douăzeci și șapte de ani—Sinclair a încercat să transforme visul într-o realitate, construind Helicon Home Colony, o comunitate utopică în Englewood, New Jersey, unde artiști, scriitori, profesori și muzicieni puteau trăi fără povara menajului, cu bucătării comune, spații de lectură, dezbateri și o viață democratică și creativă.

Dar chiar din primele luni, colonia a purtat în sine contradicțiile unei utopii imperfecte: cererile de aderare acceptau doar persoane albe; cei mai mulți coloniști respingeau, în practică, diversitatea religioasă; Sinclair avea majoritatea voturilor și puterea de a dicta decizii; bucătăria comună provoca conflicte; munca era inegal împărțită; zvonurile de „viață liberă” alimentau ironia presei, iar presa transforma Helicon într-o caricatură moralizatoare.

În zorii zilei de 16 martie 1907, focul a izbucnit în subsolul coloniei și s-a răspândit rapid, iar în câteva ore întregul edificiu a fost mistuit, lăsând în urmă un mort, Lester Briggs, și o comunitate sfâșiată, în timp ce Sinclair, soția sa Meta și fiul lor David priveau din zăpadă cum utopia lor se prăbușește, pedepsită nu de revoluție, ci de fragilitatea lumii reale. Deși unii au insistat că incendiul a fost un accident, Sinclair a sugerat că ar fi putut fi sabotaj, deoarece cercetarea lui asupra Steel Trust fusese distrusă odată cu clădirea, dar niciodată nu s-a aflat adevărul.

Colonia nu a fost reconstruită. Sinclair a visat la alte locuri—California, Fairhope, Arden—dar nu a reluat experimentul, însă privirea lui asupra Helicon a rămas idealizată, iar el a continuat să scrie, să lupte politic, să publice aproape o sută de cărți, să candideze pentru funcții publice, să câștige Premiul Pulitzer în 1943 pentru Dragon’s Teeth, păstrând până la final credința că omenirea ar putea trăi într-o lume mai justă.

A murit la 25 noiembrie 1968, la nouăzeci de ani, lăsând în urmă un nume legat de reformele alimentare americane, o voce care nu a încetat să atace nedreptățile timpului și o utopie care, deși distrusă de flăcări, a continuat să trăiască în mintea lui ca dovadă că, măcar pentru șase luni, el a simțit cum ar putea arăta viitorul.

Morala

Utopiile nu eșuează întotdeauna pentru că sunt imposibile, ci pentru că oamenii care le construiesc poartă în ei umbrele lumii din care vin, iar povestea lui Upton Sinclair arată că idealurile cele mai pure pot arde în fața realităților mai dure, dar asta nu înseamnă că nu merită visate, pentru că din aceste visuri se nasc schimbările care transformă societatea.

#UptonSinclair #TheJungle #HeliconHomeColony #SocialJustice #ForgottenUtopias #AmericanReform