$$$

 Fata care a adormit peste o viață

La paisprezece ani s-a întins în pat, iar atunci când, potrivit mărturiilor, și-a deschis din nou ochii, lumea trecuse deja prin treizeci și două de ierni, iar ea nu știa nimic despre asta, pentru că în februarie 1876, în Suedia rurală, Karolina Olsson a suferit o lovitură ușoară la cap, urmată de dureri cumplite de dinți, iar spaima familiei, într-o epocă în care medicina se amesteca încă periculos cu superstiția, a fost suficientă pentru ca fata să fie așezată în pat, unde avea să rămână ani întregi, într-o stare pe care medicii au numit-o comă, fără să poată indica o cauză clară și fără să găsească vreun tratament care să o readucă la viața conștientă.

Anii au trecut în liniște și întuneric, într-o cameră ținută mereu pe jumătate cufundată în umbră, unde Karolina era îngrijită acasă, hrănită, se spunea, mai ales cu lapte și apă îndulcită cu zahăr, în timp ce afară lumea se schimba cu o viteză pe care ea nu avea cum să o bănuiască, orașele creșteau, tehnologia înainta, secolele se rostogoleau unul în altul, iar pentru ea timpul părea să fi rămas suspendat într-o singură noapte care nu se mai termina.

Pe 3 aprilie 1908, fără avertisment, fără ritualuri medicale, fără explicații, Karolina a deschis ochii, iar fata adormită de paisprezece ani era acum o femeie de patruzeci și șase, deși, în mintea ei, nu trecuse decât o clipă, o noapte scurtă, pentru că nu își recunoștea frații, lumina o durea, corpul îi era fragil și sensibil, însă gândirea părea limpede, putea citi, putea scrie și își amintea lucrurile învățate în copilărie, ca și cum acestea ar fi fost puse la adăpost într-un colț neatins de timp.

Ceea ce i-a tulburat cel mai mult pe cei care au văzut-o atunci a fost faptul că nu arăta ca o femeie de vârstă mijlocie, martorii descriind-o ca fiind surprinzător de tânără, mai degrabă ca o femeie de douăzeci și ceva de ani, ca și cum chipul ei ar fi refuzat să accepte trecerea deceniilor, iar presa a transformat-o rapid într-o senzație, numind-o „fata care a dormit”, un simbol viu al unei enigme pe care nimeni nu știa cum să o descifreze.

Cu timpul, au apărut întrebări care nu și-au găsit nici până astăzi un răspuns definitiv: a fost Karolina cu adevărat într-o comă profundă, în sens medical, sau a fost vorba despre o formă extremă de retragere psihică, o reacție a minții și a corpului la traumă, într-o epocă în care astfel de fenomene erau imposibil de înțeles și de explicat coerent.

Cert este că niciun diagnostic final nu a fost stabilit vreodată, iar povestea Karolinei Olsson a rămas unul dintre cele mai neliniștitoare mistere medicale ale istoriei, istoria unei ființe care pare să fi căzut în afara timpului și care s-a trezit într-o lume ce mersese mai departe fără ea, indiferentă și schimbată, ca și cum somnul ei ar fi fost o ruptură tăcută între două epoci.

Morală:

Uneori, cele mai mari enigme nu sunt cele care sfidează știința, ci cele care ne amintesc cât de fragilă este granița dintre minte, trup și timp, și cât de puțin știm, chiar și astăzi, despre felul în care omul poate dispărea din lume fără să moară.

#KarolinaOlsson #mistermedical #istorie #destineuitate #enigme #timp #povestire