_$$$

 „Maică a bisericilor”/„Maică a Patriei” (denumire inspirată de primii săi ctitori), Actuala Catedrală Mitropolitană din Iași /cu hramurile „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, „Întâmpinarea Domnului”, „Sfântul Mucenic Gheorghe”/, moștenește „harul” construcțiilor monumentale din veacul al XIX-lea... 

Pe locul unde s-au aflat temeliile a două așezăminte mai vechi – biserica „Albă” (secolul al XV-lea) și biserica „Stratenia” (secolul al XVII-lea) –, actul său de naștere se confundă cu decretul domnitorului Ioan Sandu Sturdza (8 august 1826). Piatra de temelie și construcția propriu-zisă învrednicesc amintirea mitropolitului Veniamin Costachi. Lucrările începutului privesc anul 1833, atunci când Johann și Gustav Freiwald (arhitecți originari din Viena) propuneau stilul neoclasic, nu neapărat potrivit obiceiului statornicit (dovadă și faptul că arhitectul rus Sungurov preluase, între timp, rolul esențial); prima etapă s-a „oprit” în dreptul lui 1841, anul următor însemnând și retragerea din scaun a celui supranumit „luminătorul Moldovei”; întreruperea activității scotea la iveală și rezistența precară a bolții centrale, remarcabilă prin dimensiunile ei aproape „împărătești”; după patru decenii de stagnare, stăruința mitropolitului Iosif Naniescu a convins autoritățile statului român independent să decidă reluarea lucrărilor /a doua „piatră fundamentală” era pusă la 15 aprilie 1880/; refacerea planurilor i-a fost încredințată arhitectului Alexandru Orăscu (rectorul Universității București), acesta adăugând două rânduri de pilaștri masivi în interior /clădirea nu devine o „zare retezată de nevoi”, ci una de plan basilical, cu o navă centrală și două nave laterale reduse, păstrează cele patru turnuri laterale decroșate, prin renunțarea la cupola centrală de mari dimensiuni /înlocuită cu un sistem de patru bolți, despărțite prin arce transversale/; focșăneanul Gheorghe Tattarescu, dedicat artei religioase, stilului influențat de academismul italian și, parțial, de iconografia tradițională bizantină, va împodobi catedrala cu scene biblice (bolțile navei centrale), va zugrăvi chipurilor de sfinți, va alcătui compozițiile decorative – integrând rigoarea neoclasicismului de factură italiană în canoanele „Erminiei” ortodoxe...

Până la aducerea, în anul 1889, a moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva (de la Mănăstirea „Trei Ierarhi”) s-a arătat chipul firesc al sfințirii din 23 aprilie 1887, familia primului rege al României, Carol I, legându-și numele (prin donații și declarații); amintesc substanţa sufletească modelată a plăcii de marmură aflate de-a dreapta intrării în pridvor – „Terminatu-s-a întreaga lucrare în anul mântuirii 1886, al domniei noastre al douăzeci-și-șaselea, al regatului meu al șaselea, împodobindu-se și înzestrându-se cu vase sfinte, candele de argint, policandre, odoare și veșminte prețioase, precum și cu cele 10 ferestre cu măiestrie împodobite și închinate de noi ca un prinos al râvnei noastre pentru înălțarea sfintei Biserici Ortodoxe, întru pomenirea mea, a iubitei mele soții Elisabeta și a urmașilor noștri”...

text: Nicolae Tomescu

foto: De la Henry Warren (1794-1879) - Edmund Spencer, Turkey, Russia, the Black Sea, and Circassia, Domeniu public, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=11826485