De-am fi avut fiecare dintre noi o umbrelă...
O umbrelă să ne apere sufletele fragile de oamenii ce lovesc în ele.
O umbrelă să ne apere urechile de cuvinte dureroase.
O umbrelă care să ne apere ochii de imagini sfâșietoare.
O umbrelă care să ne adăpostească de vântul și frigul care se lasă peste noi.
O umbrelă sub care să ne pierdem atunci când vrem să fim singuri...
O umbrelă pe care să o închidem doar atunci când vrem să privim la cer, să înălțam o mulțumire, un strigăt tăcut, o rugă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu