$$$

 Celebrul actor francez Jean Marais rămâne viu în amintirea multora. Admirat de milioane de femei din întreaga lume, el însuși nutrea o dragoste profundă nu pentru oameni, ci pentru câini. Cel mai cunoscut dintre patrupezii săi a fost Muluk, un simplu maidanez, salvat de actor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Legat de un copac, câinele părea neliniștit și chiar ostil, dar nimic nu l-a putut opri pe Marais. L-a eliberat și, din acea clipă, nu s-au mai despărțit nici măcar pentru o singură zi. Mai târziu s-a aflat că animalul trăia în orașul Compiègne, unde era cunoscut sub numele de Lulu. Actorul însă l-a botezat Mulou, sau Muluk.

Tovarășul său necuvântător s-a dovedit a fi neobișnuit de inteligent și devotat, scoțându-și stăpânul din multe situații periculoase. Odată, când Marais, voluntar în Rezistența franceză, traversa Parisul ocupat de germani pe bicicletă, câinele alerga alături de el. În față se profila un punct de control al poliției germane, care percheziționa pe toată lumea. Actorul purta atunci plete pentru rolul din Andromaca și un costum de un albastru strălucitor. În clipa hotărâtoare, Muluk s-a urcat pe umerii stăpânului și s-a așezat ca un guler de blană. Marais și-a forțat chipul într-o expresie naivă și tâmpă, încât imaginea sa a părut atât de ridicolă și inofensivă, încât soldații l-au lăsat să treacă fără a-l controla.

Mai târziu, Jean Marais i-a propus prietenului său, Jean Cocteau, să se inspire din înfățișarea lui Muluk pentru a crea chipul Bestiei în filmul Frumoasa și Bestia. Înainte de aceasta, actorul a periat minuțios câinele și a strâns tot părul căzut. Celebrul perucier parizian Pontet a transformat materia primă într-o mască pătrunsă de dramatism, care s-a potrivit perfect cu figura Bestiei. Muluk a apărut apoi, alături de stăpân, și în pelicula Eterna reîntoarcere.

Admiratoarele înfocate ale lui Marais ajunseseră să recunoască până și trăsăturile câinelui și îl foloseau pentru a-și găsi idolul în mulțime. Actorul îl adora și nu se sfia să îl ia chiar și în metrou, deși animalele erau strict interzise. La intrare, Muluk se ridica pe labele din spate, iar Marais îl înfășura în palton și îl ținea drept, ca pe un copil, trecând astfel de control. În vagon, câinele se ascundea sub banchete.

Boala s-a abătut asupra patrupedului chiar în ziua morții celebrului boxer Marcel Cerdan. A început să tușească, un sunet grav, chinuit. Răvășit, Marais și-a sunat medicul veterinar și a stabilit o întâlnire. Nu-și putea opri lacrimile, deși nu le ascundea.

Diagnosticul a fost necruțător: astm cardiac, o suferință grea și de lungă durată. În următorii doi ani, actorul nu s-a despărțit niciodată de Muluk și purta mereu o trusă medicală cu seringă, camfor, vată și eter, pentru a-l readuce la viață în timpul crizelor.

Când câinele s-a slăbit prea mult, Marais s-a gândit să-i cumpere o căruțioară pentru copii, ca să-l poată plimba. Dar paparazzi ar fi răspândit imediat vestea și l-ar fi expus ridicolului. A ales atunci să cumpere un teren în Marne-la-Coquette, unde a chemat arhitecți și peisagiști pentru a construi un refugiu liniștit.

Destinul a vrut însă altfel: Muluk a murit înainte ca lucrările să fie terminate. A ieșit singur afară și și-a dat ultima suflare sub cerul liber, cum fac multe animale. Durerea lui Marais a fost sfâșietoare, dar a împărtășit-o doar cu cei mai apropiați prieteni. În fața celorlalți, nu a pomenit despre pierderea sa vreme de un an întreg.