$$$

 În București, în Sectorul 3, se produceau anual 210 tancuri de luptă fără ca majoritatea românilor să știe măcar că există o astfel de fabrică.

Sub numele discret de "Fabrica de Mașini Grele Speciale" se ascundea Uzina Mecanică București, gigantul secret care avea să transforme România într-una din primele 10 puteri mondiale la exportul de armament.

Totul începuse în 1968, când invazia sovietică în Cehoslovacia îi dăduse lui Ceaușescu cea mai valoroasă lecție: niciodată să nu te bazezi pe alții pentru propria apărare. România își va crea propria industrie de armament, "pentru că este exportul cel mai bine plătit în devize libere."

Pe 20 de hectare din București, în halele păzite de Securitate, prindeau viață tancurile TR-85. Aceste mașini de război aveau îmbunătățiri românești în blindaj și sistem de țintire, fiind superioare modelelor sovietice originale.

Lista secretă a clienților era impresionantă. România vindea Egiptului 200 de tancuri, Irak-ul devenea cel mai mare cumpărător, iar blindatele românești luptau în războiul Iran-Irak. China, Angola, Algeria - țări întregi își înzestrau armatele cu "Made in Romania".

Doar cei care au lucrat în acele vremuri știu cu adevărat ce însemna să produci armament pentru export când România era în top 10 mondial la vânzările de arme.

Pentru fiecare tanc exportat, România încasa până la 1.2 milioane de dolari. Prin acorduri secrete, vehiculele blindate ajungeau în Nicaragua, Vietnam și alte regimuri din Africa, Asia și America Latină.

Uzina funcționa ca un stat în stat. Muncitorii aveau grad de secretizare, fabrica era militarizată, iar prototipurile se testau pe poligonul secret. În perioada 1979-2009, aici s-au produs 1.193 de tancuri.

Te-ai întrebat vreodată cum era să știi că țara ta produce armament pentru jumătate din țările în conflict ale lumii? Pentru că în anii '80, România avea o industrie completă de armament greu pe care puține țări și-o puteau permite.

Sfârșitul a venit cu Revoluția din 1989. România a renunțat la piețele tradiționale, exporturile căzând de la 700 milioane de dolari la doar 37 milioane. Din 200.000 de angajați ai industriei de armament, în 2001 mai rămăseseră doar 65.000.

Astăzi, în aceleași hale se produc transportoarele Piranha pentru NATO. Pentru o scurtă perioadă în istorie, tancurile "Made in Romania" se luptau pe fronturile din patru continente, iar Bucureștiul era pe harta furnizorilor mondiali de tehnologie militară.