$$_

 OAMENII INTELIGENȚI 

   Uimirea și admirația, respectul sau venerația sunt emoții ce se simt față de o persoană care produce senzație prin acțiuni științifice, culturale și artistice.

   Am cunoscut asemenea oameni în anii studenției, cum ar fi profesorii Grigore Moisil, Solomon Marcus și Miron Nicolescu. 

   Miron Nicolescu, membru titular al Academiei române, a fost omul pe care l-am admirat cel mai mult. Cursul lui era clar, concis, fără înflorituri. Un curs nu depășea două pagini. Pentru destindere, făcea discret mici remarci educative. Totdeauna își ținea cursurile în amfiteatrul Spiru Haret. La cursurile lui amfiteatrul și lojele erau arhipline. Veneau și foști studenți sau studenți de la alte facultăți. Vreau să spun că Miron Nicolescu, prin felul său de a fi, străin de orice poză, a fost iubit și apreciat nu numai de studenții săi, ci și de cei care au reușit să-l cunoască. A fost modelul meu de viață. Momentele în care cred că am fost apreciat prin ceea ce am spus și prin modul în care am spus și m-am prezentat, i le datorez, chiar dacă la mine nu au fost permanențe…

   Îmi amintesc cu drag că și eu am fost model pentru unii elevi. Iată un eveniment pe care veți înțelege de ce l-am atașat aici. Obișnuiam să discut cu elevii mei lucrările de control și tezele, după baremul pe care îl prezentam odată cu subiectele. Îi chemam pe rând la catedră și, cu lucrarea în față, discutam rezolvările. Un elev, după ce i-am arătat unde a greșit și am făcut punctajul împreună cu el, mi-a spus că merită mai mult, cu toate că la lucrare nu a fost suficient de atent. Distant și imparțial, l-am întrebat unde am greșit în evaluare. Atunci elevul mi-a spus: „Hai, domnule profesor, sunt convins că mă înțelegeți pentru că eu vă apreciez foarte mult și, după cum ne-ați spus, nota trebuie să reflecte nivelul de cunoștințe al elevului!”. Și a fugit în bancă și a venit cu caietul studențesc de notițe, și m-a pus să citesc ce scria pe copertă, în colțul drept de sus: ,,Oamenii inteligenți sunt înțelegători cu ceilalți, doar impostorii sunt infatuați”. „Așa ne-ați spus la o oră când un coleg râdea de altul pentru că nu înțelegea ceva simplu”, „Am spus eu asta?, nu-mi mai amintesc!”, „Da, ați spus!”.

   Este știut faptul că, atunci când o lucrare este sub nivelul real de cunoștințe al elevului și argumentele acestuia întăresc discordanța, dar profesorul insistă pe conținutul lucrării, toate acestea pot favoriza frustrarea elevului care duce la decepție și dezamăgire. Mai ales când elevul îi poartă profesorului un deosebit respect. De aceea i-am zâmbit îngăduitor elevului meu și i-am spus: „Uite, să nu te dezamăgesc, rezolvă acum exercițiul pe care l-ai greșit”. Și elevul l-a rezolvat rapid, pe ultima pagină a lucrării. I-am validat rezolvarea și i-am dat nota meritată.

    Păi nu mi-a amintit el că nota trebuie să reflecte nivelul de cunoștințe?