$__

 DOR DE ȘCOALĂ

(din frumusețile vieții)

     Activitatea didactică am început-o la gimnaziu, dar după un timp am trecut la liceu. După 15 ani de activitate la liceu, am vrut să am și o clasă de gimnaziu pentru că mă rupsesem total de programa de acolo. A fost posibil pentru că predam matematica (la clasele de matematică-informatică) la un liceu pedagogic.

   Am primit o clasă a VI-a, mai deosebită. Avea copii isteți, dar foarte jucăuși și cu personalitate, „greu de stăpânit”, după cum mi s-a spus... 

     Prima oră la această clasă. Era a V-a oră din ziua aceea. Intru în clasă, zic „bună ziua!” și mă așez să citesc catalogul, cu intenția să rețin cât mai mulți elevi. Numai că, în momentul în care deschid catalogul, aud interogativ: „Buu-năă-ziii-uaaa?!” Când îmi arunc privirea spre clasă, văd toți elevii ridicați la marginea băncilor, în poziție de „drepți!”, așteptând să răspund la salut. „Doamne, ce au făcut din ei?” îmi zic în gând și, să fiu în ton, mă ridic și le răspund, „Bună ziua!”. Mă așez, dar când mă uit din nou la clasă, văd elevii nemișcați, în aceeași poziție de „drepți!”. Mă ridic din nou și le zic „Luați loc!” și toată clasa se așează zgomotos. Fac prezența și încep lecția.

    Pentru că eram în a treia săptămână de școală, aveam pregătite câteva exerciții să văd în ce fază și la ce nivel se află clasa. Scriu pe tablă „Exerciții” și aproape toată clasa era cu mâinile pe sus, zicând: „Eu, eu!” sau „Spun eu, spun eu!”. De curiozitate, arăt spre un elev și acesta se ridică și spune: „Ați uitat să puneți virgula la ț”. „Da? ” Mă uit și văd că pusesem virgula, dar era mai puțin vizibilă. Le arăt că virgula este pusă, o accentuez și continui să scriu exercițiile. „Cine vrea să iasă?” Toată clasa era cu mâinile pe sus, îndreptate agresiv spre mine. Parcă eram în filmul Păsările de Hitchcock.

   Ies pe rând la tablă, rezolvă cu ușurință într-o emulație continuă toate exercițiile și, pe loc, le dau un test de evaluare inițială (pe care îl aveam pregătit, dar pentru ora următoare). Deși era ultima oră, l-au acceptat într-o veselie totală. 

   Acasă, când am făcut evaluarea, am rămas stupefiat: rezultatul era dezastruos. (Va urma)