$$$

 Într-o sală de judecată dintr-un orășel sud-american, procurorul îl cheamă la bara martorilor pe primul său martor — o bătrânică venerabilă.

Începe interogatoriul:

— Doamnă Jones, mă cunoașteți?

— Desigur că vă cunosc, domnule Williams. Vă știu de când erați un băiețel, și, ca să fiu sinceră, sunt profund dezamăgită de dumneavoastră. Mințiți, vă înșelați soția, manipulați oamenii și vorbiți pe la spate cu o ușurință rușinoasă. Vă credeți important doar pentru că sunteți prea prost ca să înțelegeți că nu sunteți decât un funcționar mărunțel.

Procurorul, uluit, rămâne fără cuvinte. Încercând să redreseze situația, indică spre cealaltă parte a sălii și întreabă:

— Doamnă Jones, îl cunoașteți pe avocatul apărării?

— Desigur că îl cunosc. Pe domnul Bradley îl știu de când era copil. Este leneș, intolerant și are probleme serioase cu băutura. Nu e capabil să mențină o relație decentă cu nimeni, iar cabinetul său de avocatură este printre cele mai jalnice din stat. Ca să nu mai spun că și-a înșelat soția cu trei femei diferite. Și da, una dintre ele este chiar soția dumneavoastră. Da, îl cunosc foarte bine.

Avocatul s-a făcut alb la față și părea gata să leșine.

Judecătorul i-a chemat pe amândoi la el și, cu o voce joasă și calmă, a spus:

— Dacă mai întreabă vreunul dintre voi doi idioți dacă bătrâna mă cunoaște, vă trimit direct pe scaunul electric.