$$$

 MEMORIE CULTURALA - ALDOUS HUXLEY 

Huxley s-a născut în Godalming, Surrey, Anglia, în 26 iulie 1894. A fost al treilea fiu al scriitorului și profesorului Leonard Huxley, care a editat The Cornhill Magazine, și prima sa soție, Julia Arnold, care a fondat Prior’s Field School. Julia era nepoata poetului și criticului Matthew Arnold și sora doamnei Humphry Ward. Julia l-a numit Aldous după un personaj dintr-unul dintre romanele surorii ei. Aldous era nepotul lui Thomas Henry Huxley, zoologul, agnostic și controversat, care fusese adesea numit “Bulldogul lui Darwin”. Fratele său Julian Huxley și fratele vitreg Andrew Huxley au devenit, de asemenea, biologi remarcabili. Aldous a avut un alt frate, Noel Trevenen Huxley (1889–1914), care și-a luat viața după o perioadă de depresie clinică.

În copilărie, porecla lui Huxley era “Ogie”,

el a fost descris de fratele său, Julian, ca cineva care contemplă frecvent ciudățeniile lucrurilor”. Potrivit vărului său și contemporanului Gervas Huxley, el a avut un interes timpuriu pentru desen.

Educația lui Huxley a început în laboratorul de botanică bine echipat al tatălui său, după care s-a înscris la Hillside School de lângă Godalming. A fost învățat acolo de propria sa mamă timp de câțiva ani, până când aceasta a devenit bolnavă în stadiu terminal. 

După Hillside, a continuat la Eton College. Mama lui a murit în 1908, când el avea 14 ani (tatăl său s-a recăsătorit ulterior). 

A contractat boala oculară Keratitis punctată în 1911; aceasta “l-a lăsat practic orb timp de doi-trei ani” și “a pus capăt viselor sale timpurii de a deveni medic”. 

În octombrie 1913, Huxley a intrat în Balliol College, Oxford, unde a studiat literatura engleză. 

S-a oferit voluntar pentru armata britanică în ianuarie 1916, pentru Marele Război; cu toate acestea, a fost respins din motive de sănătate, fiind pe jumătate orb la un ochi. Mai târziu, vederea i-a revenit parțial. El a editat Oxford Poetry în 1916, iar în iunie a acelui an a absolvit BA cu onoruri de primă clasă. Fratele său, Julian, a scris:

”Cred că orbirea lui a fost o binecuvântare deghizată. În primul rând, i-a înlăturat ideea de a începe medicina ca o carieră… Unicitatea sa constă în universalismul său. El a fost capabil să ia toate cunoștințele pentru provincia sa.”

După anii petrecuți la Balliol, Huxley, fiind îndatorat financiar față de tatăl său, a decis să-și găsească un loc de muncă. A predat limba franceză timp de un an la Eton College, unde Eric Blair (care urma să ia pseudonimul George Orwell) și Steven Runciman s-au numărat printre elevii săi. El a fost amintit în principal ca fiind un profesor de școală incompetent, incapabil să păstreze ordinea în clasă. Cu toate acestea, Blair și alții au apreciat excelenta lui stăpânire a limbajului.

De asemenea, Huxley a lucrat o perioadă în anii 1920 la Brunner and Mond, o fabrică chimică avansată din Billingham, în comitatul Durham, nord-estul Angliei. Potrivit unei introduceri la romanul său științifico-fantastic Brave New World (1932), experiența pe care a avut-o acolo despre „un univers ordonat într-o lume a incoerenței fără plan” a fost o sursă importantă pentru roman. Pe 22 noiembrie 1963 se stingea din viață, la 69 de ani, scriitorul Aldous Huxley. Moartea lui a fost eclipsată de uciderea președintelui John Kennedy și de cea a autorului britanic C. S. Lewis.

Una dintre cele mai cunoscute opere ale sale este “Minunata lume nouă”, o distopie despre o umanitate care își pierde reperele morale.

Prima parte a vieții sale este marcată de drame: la 14 ani își pierde, în aceeași lună, mama și sora, iar fratele lui mai mare se sinucide șase ani mai târziu. La 17 ani se îmbolnăvește și este pe cale să își piardă vederea. 

Dezvoltă un interes deosebit pentru misticism, devine vegetarian și experimentează substanțe halucinogene.

Opera sa l-a influențat pe Mircea Eliade în perioada de tinerețe, dar și pe Anton Holban.

Opere:

“Reîntoarcere în minunata lume nouă”;

“Orb în Gaza”; “Insula”;

“Geniul și zeița”; “Galben crom”. 

Citate Aldous Huxley:

"O societate a cărei majoritate îşi petrece parte a timpului nu la faţa locului, nu Aici, şi Acum, şi în Viitorul previzibil, ci altundeva, în lumea cealaltă, irelevantă, a sportului şi a serialelor siropoase, a mitologiei şi a fanteziei metafizice, va întâmpina mari dificultăţi în combaterea celor care, prin încălcarea libertăţii, vor să manipuleze şi să controleze această societate.”

"Aceste milioane de oameni anormal de normali, ducând o viaţă cuminte într-o societate la care – dar ar fi fiinţe pe deplin umane – n-ar trebui să se adapteze, mai au „iluzia individualităţii”, însă de fapt ei au fost în mare măsură dezindividualizaţi. Conformismul lor devine treptat asemănător cu uniformitatea. Dar uniformitatea şi libertatea sunt incompatibile. […]”

(Reîntoarcere în minunata lume nouă)