duminică, 27 iulie 2025

$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - GIOSUE CARDUCCI


Giosuè Carducci (n. 27 iulie 1835 Valdicastello (Toscana) - d. 16 februarie 1907 Bologna) poet, prozator şi eseist italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1906, a fost o figură literară influentă a timpului său.

Motivaţia Juriului Nobel:

"nu numai luând în consideraţie adânca lui cunoaştere şi cercetările critice dar, înainte de orice, ca omagiu pentru energia creatoare, prospeţimea stilului şi forţa lirică tipice capodoperelor sale poetice".

Giosuè Carducci s-a născut în anul 1835 în Valdicastello (Toscana), ca fiu al unui medic carbonar. Studiile şcolare şi le face la Florenţa. După ce şi-a luat doctoratul în 1856 la Scuola Normale Superiore din Pisa, Carducci a lucrat ca profesor de gimnaziu la San Miniato al Tedesco, orăşel unde şi-a publicat în 1857 prima colecţie de poezii (Rime). Carducci a fost profesor de literatură italian.

A fost foarte influent și a fost considerat poetul național oficial al Italiei moderne.

A scris primele sale versuri la vârsta de 13 ani, înainte de a deveni un scriitor care a influențat profund viața intelectuală a Italiei din secolul al XIX-lea.

Cea mai cunoscută lucrare a sa este Ode barbare, publicată în 1882.

În 1906, slăbit și bolnav, nu a putut călători pentru a primi Premiul Nobel.

Opere principale:

– volume de versuri: Juvenilia, 1850-1860; Levia Gravia, 1860-1871; Catre Satana; Iambi si epode, 1867-1879; Rime noi, 1861-1887; Ode barbare; Rime si ritmuri; Cantecul din Logano, 1879.


Către copaci

GIOSUE Carducci


Umbreşti culmi repezi, largi singurătăţi,

Dar nu-mi eşti drag, întunecat stejar:

Cu ramuri verzi tu-mpodobeai barbari

Pustiitori de tronuri şi cetăţi.


Tu, laur sterp, şi mai prejos îmi pari:

Tu minţi, oricât de falnic verde-arăţi

Pe câmpul veşted, sau când, alte dăţi,

Luceai pe frunţi pleşuve de chesari.


Mi-eşti dragă, viţă, tu ce creşti bogată

Din lut pietros, ca să-mi îmbii paharul

Uitării înţelepte-n vremuri grele.


Mai scump mi-e bradul: el va-nchide-odată

În patru scânduri, neted, tot amarul

Şi zbuciumul, şi visurile mele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu