$$$

 BALADA I: 

O ZANA

Victor Hugo

Traducere de Constantin Negruzzi – 1839

...Regina Mab m-a vizitat:

Ea face în somn să privighează sufletul nemuritor.

Emile Deschamps, Romeo și Iulia

Dragu-mi e visul când dimineață,

O mândră zână pășind abia

Vine ca floarea și cu dulceață

C-o diafană și blândă față,

Își pleacă fruntea asupra mea.

Ea atunci lira îmi acordează

Și îmi rezice c-un glas ușor,

Povestiri multe ce-nminunează

Bravilor care nu mai viază,

Ce zac în ticnă în groapa lor.

Ea mă îndeamnă cătră cântare,

Îmi ordonează ca să adun

Minuni vechi pline de-nfiorare

Și pe rând vouă pe fiecare,

Tineri prietini să vi le spun.

Când în pustiuri merg câteodată

Îmi sprijinește slăbitul pas,

Cu a sa rază înflăcărată

Le luminează, mi le arată,

Din orice sunet face un glas.

Alină unda cea argintie

Ieșind din valuri ce-n prejma-i salt,

Pentru a-mi face plăcerea vie

Face cucorul curând să vie,

Ca să se puie pe turnul nalt.

Iarna la focu-mi ades se pune,

Mi-arată steaua ce se ivi;

Povești bătrâne apoi îmi spune

Până când luna din cer apune.

Pân încep ochii a-mi adormi.

Când îmblu noaptea pintre ruine

Cătând să aflu vechi suveniri,

Mândra mea zână îndată vine

Și apoi face pe lângă mine

Să sune vântul prin năruiri.

Amândoi singuri—dulce păreche!?

Ne punem iarna pe lângă horn;

Ea ca s-adoarmă a mea ureche,

Deșteapt-atunce pădurea veche

Și-n depărtare s-aude un corn!

Dragu-mi e visul, când dimineață,

O mândră zână pășind abia

Vine ca floarea și cu dulceață

C-o diafană și blândă față,

Își pleacă fruntea asupra mea.