***

 Sub Cer îndoliat 

Te-aștept la ,,Stână" far’de Lună, 

Să-mi pui pe cap dalbă cunună;

Să-mi săruți palizi obraji sub şopote,

Nuntașii noștri fie clopote.

Te-am căutat cu priviri hoațe,

Cu cetatea grea în brațe,

Amfore de lut sorbeau,

Dragostea mi-o alinau. 

S-adulmec urma ta de-argint,

Pașii tăi sub pașii mei, alint,

Ochii tăi și ochii mei, la fel,

Să privească-același țel.

Negru corb la o răscruce,

În noapte cruce veche duce;

Ceru-i cadaveric, stelele sunt moarte,

Luna își lungește razele deșarte.

Eu umblam ca o nălucă,

Ce respira frunza de nucă,

Mișcătoare și plecată,

Cum e dragostea mea toată.

Ruine îmi dădeau târcoale,

Glasul lor să mă răscoale,

Îmi povesteau de mâinile-ți sloi,

Moi ca lâna albă de oi.

Gropile săpau adânci fântâni,

Apă vie - vestitori bătrâni, 

În iatacul Soarelui,

Făptura ta clona lui.

Lutul moale de catifea,

Cu amprente spre casa ta,

In biserica de-argint e,

Mijlocind vie sorginte.

Frumusețea ta și ochii verzi 

Le cer Domnului, mă crezi?

Om ce-ai coborât din Cer,

Irupe dragostea și-al ei mister!