***

 Luna

Mă prind în dansul Lunii; e o şansă,

Pe cerul grizonat cu insula albastră;

Eram cuprinsă de aceeași transă,

Ce astăzi mă inundă, o sihastră.

M-am înălțat din trupu-mi fraged, ud,

Dorind s-o mișc cu calzi fiori,

Dar ea se unduia sub cerul nud,

Prin norii plumburii ca niște flori.

Purta basmaua roșie, din in,

Cu ochii mari de-un negru bizantin,

Dansa ușor, în văzul meu, lent, lin

Ca un spectacol sideral divin.

Se-adunară nori mici, mari, la un loc,

Nuntași aievea-nveșmântați cu foc;

Un crin regal încinge fin mijloc,

Dar mult visatul ei nu se ivea deloc.

Înaripată, blândă și frumoasă,

Se cununa cu înfloriri de vânt;

Probabil adoratul cui fuse aleasă 

O aștepta-ntr-o casă mică pe pământ.

Și-atunci eu am planat ca o visare,

Să dau celor ce văd 'naltă crezare;

Iubitul ei cu buze moi și arzătoare,

'Ncărunțea  de dor, în dragostea lui mare.