marți, 30 ianuarie 2024

***

 

Peștii sunt cei mai sufletiști nativi din întregul Zodiac – Au o putere imensa de acceptare


Zodie a misterului, care simbolizează încheierea unui nou ciclu și așteptarea unui nou început, Peștii sunt nu doar o zodie a misterului, ci și cei mai sufletiști nativi din tot zodiacul.

Au o putere imensă de acceptare

Printre cele mai importante trăsături ale acestora se numără imensa putere de acceptare, deși sunt de cele mai multe ori foarte greu de înțeles. Dar tot Peștii sunt acele persoane sensibile, sentimentale și uneori foarte emotive, cu o imaginație fără limite, de parcă nu ar aparține acestei lumi, 

Atenție însă că Peștii sunt extrem de ușor influențabili și îi afectează absolut tot ce se întâmplă în jurul lor. Pe de altă parte, dacă aveți nevoie de un prieten adevărat, Pestele este cel mai potrivit, pentru că nu vă vor lăsa niciodată la greu,

Din păcate însă, grație generozității prea mari, sunt dezamăgiți și au în viață multe necazuri. Chiar dacă sunt cei mai sufletiști din tot zodiacul, Peștii au momentele lor în care sunt distanți, chiar reci și vor sa fie lăsați să stea singuri.

Nu este deloc ușor să prinzi un Pește, pentru că e nehotărât și indecis dar dacă a luat o hotărâre, puteți fi siguri că va merge până-n pânzele albe. Peștii sunt foarte loiali, puternici și foarte inteligenți. Dacă nu te plac, vei ști.

Au o abilitate extraordinara de a-i încuraja pe ceilalți, însă sunt foarte duri cu ei înșiși. Peștii vor fi întotdeauna mult mai atenți la fapte decât la vorbe pentru că știu că vorbele nu înseamnă nimic. Peștii nu suportă să nu fie în temă cu ceea ce se întâmplă. Prin urmare, comunicarea este esențială pentru ei.

Peștii au cea mai puternică intuiție din tot zodiacul. Peștii au abilitatea de a citi oamenii foarte bine, analizând fiecare cuvânt, gest sau chiar privire. Cel mai bun lucru pe care-l poți face pentru un nativ Pești este să îi oferi siguranță și încredere.

Sursa internet

luni, 29 ianuarie 2024

Ni se spune "Bătrânii"...

 

“Ni se spune "Bătrânii"....

Ne-am născut în anii 50-60-70

Am crescut în anii '60 70' 80'

Am studiat în anii 60-70-80.

Ne-am întâlnit împreună în anii 70-80-90.

Ne-am căsătorit și am descoperit lumea în anii 70-80-90.

Ne-am aventurat în anii 80-90.

Ne stabilizăm în anii 2000.

Am devenit mai înțelepți în 2010.

Și trecem ferm dincolo de 2020.

Se pare că am trăit opt decenii diferite...

DOUĂ secole diferite...

DOUĂ mileniali diferență...

Am vorbit la telefon cu un operator..

.. pentru apeluri interurbane...

.. la apelul video...

.. Oriunde în lume.

Am trecut de la diapozitive la YouTube,

din discuri de vinil

la muzica online,

din scrisori scrise de mână

la e-mail și WhatsApp.

De la meciurile de radio live,

La televizor alb-negru,

pentru a colora TV apoi TV 3D HD.

Am fost la magazinul video...

.. și acum ne uităm la Netflix.

Ne-am întâlnit cu primele computere,

carduri perforate,

dischetă...

.. și acum avem gigabytes..

.. și megabytes pe telefoanele noastre inteligente.

Am purtat pantaloni scurți toată copilăria

și apoi pantaloni, Oxford, rachete, scoici complete și blugi.

Am evitat paralizia copilăriei,

Meningită,

poliomielită,

tuberculoză

vacă nebună,

gripă suina..

.. și acum COVID-19.

Mergeam pe patine cu rotile,

triciclete, biciclete,

motociclete,

Mașină pe benzină sau motorină...

.. si acum conducem hibrizi sau electricitate.

Da, am trecut prin multe dar ce viață frumoasă am avut!

Ne-ar putea descrie ca fiind "exemple săptămânale",

oameni născuți în acea lume în anii '50,

care a avut o copilărie analogă..

.. și o maturitate digitală.

Noi le-am văzut pe toate!

Generația noastră a trăit literalmente..

.. și asistat mai mult decât oricare altul în orice dimensiune a vieții.

Generația noastră s-a adaptat literalmente la : "SCHIMBARE. "

Aplauze mari pentru toți membrii unei generații foarte speciale..

.. care este și va rămâne UNICĂ!!!”


Blanca Medellin

duminică, 28 ianuarie 2024

***

 

Ei ne numesc :  "Bătrânii", "Seniorii", "Bunicii".....


Ne-am născut în anii 40-50-60.

Am crescut în anii 50-60-70.

Am studiat în anii 60-70-80.

Eram împreună în anii 70-80-90.

Ne-am căsătorit și am descoperit lumea în anii 70-80-90.

Ne aventurăm în anii 80-90.

Ne stabilizăm în anii 2000.

Am devenit mai înțelepți în anii 2010.

Și trecem ferm prin și dincolo de 2020.

Se pare că am trăit OPT decenii diferite...

DOUĂ secole diferite...

DOUĂ milenii diferite...

Am trecut de la telefon cu un operator pentru apeluri interurbane la apeluri video oriunde în lume.

Am trecut de la diapozitive la YouTube, de la discuri de vinil la muzică online, de la scrisori scrise de mână la e-mail și Whats App.

De la meciuri live la radio, la televizor alb-negru, televizor color și apoi la TV 3D HD.

Am fost la magazinul video și acum ne uităm la Netflix.

Am cunoscut primele computere, carduri perforate, dischete și acum avem gigabytes și megabytes pe smartphone-uri.

Am purtat pantaloni scurți de-a lungul copilăriei și apoi pantaloni lungi, Oxford, rachete de semnalizare, costume de scoică și blugi albaștri.

Am evitat paralizia infantila, meningita, poliomielita, tuberculoza, gripa (oricum s-ar numi, ea)......

Ne-am plimbat cu patine, triciclete, biciclete, mopede, masini pe benzina sau diesel si acum conducem hibrizi sau electrice.

Da, am trecut prin multe,  dar ce viață minunată am avut!

Generația noastră a trăit  și a asistat la mai mult decât oricare alta, în fiecare dimensiune a vieții.

Generația noastră s-a adaptat si a supravietuit, schimbarilor .

Aplauze mari pentru toți membrii unei generații foarte speciale, care va ramane,  UNICĂ!

My Lady in White

 

My lady in White 


Când am crezut că toate s-au sfârșit 

şi viața curge fără niciun rost, 

că ziua are numai asfințit, 

iar noaptea trece ca o zi de post, 


din eden, din tărâmul interzis, 

un înger de lumin-a coborât. 

O fată minunată, ca un vis, 

cum pe pământ nu s-a născut, oricât 


de multă vreme a trecut de când 

planeta noastră este-n univers. 

M-a alintat cu-aripa nopți la rând, 

m-a inspirat la fiecare vers,


mi-a dat puteri să mă ridic în zbor, 

să fiu la înălțime lângă ea, 

să o iubesc, să râd, să-mi fie dor, 

să nu-mi doresc nicicând pe-altcineva. 


Un înger de lumină, ca o stea, 

cu rochie de-un alb imaculat, 

ești și rămâi mereu, iubirea mea, 

în galaxie alta n-am aflat, 


nu s-a născut și nici în viitor

nu va mai exista una la fel... 

Mi-ai coborât din vise, pot să mor 

că am iubit cel mai frumos model.


versuri: Ioan Grigoraș

sâmbătă, 27 ianuarie 2024

***

 

Tatălui meu 


De la mine pân'la tine - doar un gând, 

Între inimă și suflet - un cuvânt, 

Între razele de soare - doar un cer, 

Între noi și fericire - un mister... 


Vii pe aripi de lumină ca o briză 

Și prin sunete de cântec - o surpriză, 

Mă alini și-nviorezi în orice ceas,

Tată, știu că între noi nu-i bun rămas... 


Și îmi ești atât de-aici și de aproape, 

Tu rugându-te la Cer ca să mă scape 

De-orice rău și vicleșug ieșit pe cale, 

Eu - în adăpostul aripilor tale... 


Mulțumescu-ți, Tată, pentru grija ta 

Și iubirea-ți blândă din inima mea... 


©Liuba Liubastra V. Botezatu


P.S.: Astăzi s-au făcut trei ani de la plecarea  tăticului meu în lumea celor drepți, 

trei ani de când m-am îmbogățit cu un 

Înger Păzitor în Ceruri... 

Dumnezeu să te odihnească în pace, Tăticu! <3

***

 

📖...Venea agale, într-o seară,

Purtându-și pașii prin noroi,

Un biet bătrân, pe-un drum de țară,

Și-n urma lui, un car cu boi!


În car, era un braț de paie,

Ce-l adunase din grădină,

Rămas de la ultima claie,

Să-l pună boilor la cină!


Pornise să plouă mărunt,

O ploaie mocănească, deasă,

Iar bietul om cu păr cărunt,

Se îndrepta încet spre casă!


Pe-același drum, în multe rânduri,

Trecuse tot așa, tăcut,

Sărman și încărcat de gânduri,

Dar azi...era mai abătut!


De tânăr și-a pierdut nevasta

Și alta nu și-a mai dorit...

I-a fost destul pe lumea asta,

Atâta cât a suferit!


N-a fost deloc ușor...și-apoi,

Cu doi copii mici l-a lăsat,

Crescându-i singur pe-amândoi,

Cum Dumnezeu l-a învățat!


I-a îngrijit, le-a dat povață,

Ținându-i cu lapte și miere,

Crezând c-o să-l ajute-n viață,

Când nu o mai avea putere!


Dar când îți iei soarta în mâini

Și pleci în lume de acasă,

Îți lași părinții tăi bătrâni,

Ce te-au crescut...și nu-ți mai pasă!


Prin minte, gânduri, fel de fel,

Au început ca să îi treacă,

Cu-atâtea câte-s peste el,

Privirea în pământ și-apleacă!


Din când în când își îndemna,

Cu o nuia, boii, să meargă

Și-n suflet doruri aduna,

Greu mai putând ca să le șteargă!


,,Haide, Joian! La ce te miri?

Și tu, Mândrel...hai, mai la pas"...

Și se hrănea cu amintiri,

Fiindcă atât i-au mai rămas!

              

Se mai uita din când în când,

Scrutând pământu-n depărtare,

C-o mână, parcă, salutând

Copiii duși peste hotare!

.....................................................

În gând, i-a venit, primul, Nicu,

Ce-l aștepta tot timpu'-n prag,

Strigând voios: ,,Vine tăticuuu"...

De el îi era cel mai drag!


În urmă cu vreo patru ani,

El a plecat, mai înainte,

Și i-a trimis o dată bani...

Atât...din câte ține minte!


Pe-acasă nu a mai venit,

Prea multe despre el nu știe,

Dar după cum a auzit,

E pe la o măcelărie!


Petrică, a fost zilier,

A dus-o greu o vreme bună,

Acuma, e pe-un șantier...

Așa i-a spus, acum o lună!

.....................................................

Cu vocea stinsă de necaz,

Își îndemna săracul boii,

Și lacrimile pe obraz,

Se-amestecau cu stropii ploii!


Cu grijile care-l apasă,

Ducându-l până-n pragul morții,

Bătrânul, a ajuns acasă,

Dar...s-a oprit în fața porții!


În casă, a văzut lumină,

Apoi...se deschisese poarta,

Și Nicu, ridicând o mână,

Striga voios: ,,A venit tata!"


Petrică...vai...l-a ajutat,

De a băgat carul cu boi...

O, Doamne, cât de minunat!

Erau acasă...amândoi!


Însă...sărmanul, obosit,

Puțin, de car, s-a rezemat,

O clipă doar a ațipit

Și-n acea clipă...i-a visat!


Dorel Mărgan ✍

***

 

❤️‍🩹 Platon a spus odată: "Dragostea este o boală mintală gravă". 

Ba mai mult, mai nou sunt voci care consideră iubirea ca fiind o boală contagioasă și incurabilă. Păi dacă era așa atunci de mult pe această planetă trebuia să se declare dezastrul pandemiei sufletelor iubărețe. Pentru că unii au continuat neîncetat să creadă și au dăruit iubire cu încăpățânare. Chiar și atunci când tot ce li s-a dăruit a fost minciună, falsitate și urât. Pare să fie singura boală pe care ți-o cam dorești nesilit de nimeni ci mai degrabă ești oricând dornic și mândru nevoie mare că o ai. Dar mai ales și să o dăruiești din plin altora. Pare că te străduiești să te contaminezi la sigur de parcă o cauți cu lumânarea!

Specialiștii în ale psihologiei amorului contemporan zic că "dragostea este considerată o boală deoarece, atunci când apare, poate provoca simptome precum înroșirea feței, bătăi rapide ale inimii și uneori chiar tinitus, amețeli și dificultăți de respirație". (Love Pshychology)

Sunt voci care susțin cum că iubirea poate fi cel mai dulce moment al vieții noastre, dar care din nefericire poate să-ți fie și cea mai amară experiență. Mulți oameni spun că doar iubirea singură îți este este un remediu pentru singurătate și confuzie. Dar cum poate să fie iubirea remediu pentru singurătate și confuzie atunci când ai neșansa să te îndrăgosteșți de o persoană care te obligă să le experimentezi pe ambele? 

Și ca o continuare aparent 'logică' a unor teorii de avertizare medicală prin contaminarea iubirii, pare că cei inapți și incapabili de iubire sunt singurii 'sănătoși' ai planetei. Imuni la acest flagel! În rest, pare că toți suntem condamnați să trăim sub spectrul focarului 'infecțios continuu și intratabil al iubirii'.

Oare să fie această planetă spital pentru pacienții iubirii ori ai neiubirii? Nu de alta, dar dacă privim cu ochiul liber se vede clar cam ce fac și una și alta, indiferent de teorii și teoreticieni. 

Eu zic doar că trăim într-o lume extrem de superficială, teribil de plictisită și plină de teorii seci. O lume profund bolnavă care are mania reducerii la absurd a tot ce are mai important, care are nevoie urgent de IUBIRE ADEVĂRATĂ! 

#DoruOctavianDumitru 


*

"... sufletul este forțat să se îmbolnăvească din nou și din nou până când obține ceea ce își dorește".

–– James Hillman

*

"Graalul este sufletul …  Recunoașterea că Graalul este sufletul aduce conștiința înapoi la sine. În paharul rănii se află sufletul. Aceasta înseamnă că psihicul este scopul iubirii noastre sângerânde și că rana este un Graal. Opusul este nu Ierusalimul, ci este chiar aici, în rănile noastre".

–– James Hillman, eseuri 

*

"Cultura are posibilitatea de a se ridica atunci când o mână de oameni se îndrăgostesc de ideile celuilalt".

–– James Hillman (CITY & SOUL Uniform Edition Vol. 2)

*** 

"... the soul is forced to get sick again and again until it gets what it wants."

–– James Hillman 

*

"The Grail is the soul ... recognize that the grail is the soul brings the consciousness back to itself. In the glass of the wound, there is the soul. This means that it is the psyche the purpose of our bleeding love, and that the wound is a grail. Opus is not Jerusalem, it's right here, in our wounds."

–– James Hillman, essays on the puer

*

"Culture has the possibility of rising up when a handful of people fall in love with each other’s ideas." 

–– James Hillman (CITY & SOUL Uniform Edition Vol. 2)

*

LOVE BETWEEN TWO STONES...

"... the increase in temperature [in the Opus, as in the relationship] corresponds to the increase in love, but the source of that love seems to be the augmented reality of stone, almost as if it was a love oozing out of stone. A stone-like love, a totally dehumanized love, as if there was something in me that loves something in you; a love between two stones. Cold, distant, apathetic? What if our planetary bodies were asteroids shared by a mythical affinity? No, in my opinion, this notion of love is not that cold, as little interested in love, focused on lapis more than on love. It is rather a feverish concupiscence, a carnal connection of soul to soul, as the images of alchemy show: naked, sexual, crazy figures, which nevertheless do not concern anyone in any place. Let's try to imagine it as a love between two stones. Externally isolated, internally not distant because they are not different. They are affinity in their impersonal essence, they descend from a common body, Gaia, they are brothers and sisters, their love is the incestuous passion of the libido for affinity, that calor inclus that pushes all things, including humans, to participate in the cosmos. We love the world of an unspeakable love in virtue of what burns inside our muted stone essence."

–– James Hillman, Alchemical Psychology

*

"The Mundas Imaginalis [imaginal realm] offers an ontological mode of locating the archetypes of the psyche, as the fundamental structures of the imagination or as fundamentally imaginative phenomena that are transcendent to the world of sense in their value if not their appearance. The value lies in their theophanic nature and in their virtuality or potentiality, which is always ontologically more than actuality in its limits... The Mundas imaginalis provides for archetypes a valuation and cosmic grounding, when this is needed, different from such bases as biological instinct, eternal forms, numbers, linguistic and social transmission, biochemical reactions, and genetic coding."(p. 14)

–– Hillman on imagination, Archetypal Psychology (2013) 

*

"Animals were gods because they were eternal. The American Indian saw the buffalo that appeared in the spring as the same buffalo that had disappeared in the fall. The animals went down into the earth and then came back again, like the sun. We see the same sunrise every morning; they see the same animal always returning. That absolute perfection – that the animal is always the same – is a divine quality. So of course, if you kill one to eat it, you have to propitiate it, to go through a ritual."

–– Animal Presences, Uniform Edition vol 9, by James Hillman, pg. 181


Imagine via Free Pictures

***

 


CARE ESTE DIFERENTA INTRE MAGIUN, MARMELADA, GEM SAU DULCEATA?


Magiunul, marmelada, gemul sau dulceata au un singur lucru in comun: fructele!


Modul in care se prepara fiecare in parte este diferit, la fel cum se intampla si cu textura sau gustul lor.


Fiecare sortiment se prepara in mod diferit, insa un lucru este clar: diferenta dintre ele vine din CANTITATEA DE ZAHAR ADAUGAT si anume:


- Dulceata are mult zahar, e ca un sirop cu fructe intregi in el, se folosesc intre 700 de grame si 1 kg de zahar la 1 kg de fructe

- In gem proportia este de 300 grame de zahar la 1 kg de fructe, 

- In marmelada se adauga cam 200 - 250 de grame de zahar la 1 kg de fructe, 

- In magiun este vorba despre ZERO ZAHAR ADAUGAT.


Conform DEX, MAGIUNUL ESTE: Produs alimentar, sub forma de pasta dulce, obtinut prin fierberea indelungata a prunelor (sau a altor fructe) - fara adaos de zahar.


Cuvantul "MAGIUN" deriva din limba Turca - MACUN insa, in functie de regine a tarii el se mai poate numi si LICTAR - (din limba maghiara - "lekvár" in Transilvania si Banat), PECMEZ (din limba turca, bulgara, sarba: "petmez" in Moldova si Bucovina)sau POVIDLA, (din limba  ucraineana "povydlo", poloneza "powidla" in Transilvania).


In esenta, MAGIUNUL este mai mult un mod de preparare si conservare a diverselor fructe si, cu toate ca MAGIUNUL DE PRUNE este cea mai cunoscuta varietate, el poate fi preparat din aproape orice fruct - pere, mere, caise, piersici, gutuie, struguri, fructe de padure, dovleac, etc.

_____________________________


PRACTIC - este vorba despre o SEMI-DESHIDRATARE lenta a fructelor fara NICI UN ALT ADAOS!


DATORITA MODULUI SPECIAL DE PREPARARE MAGIUNUL DE FRUCTE ARE NUMEROASE AVANTAJE PENTRU SANATATE:


1. Pentru ca are zahar natural din prune, care nu streseaza pancreasul si, prin urmare, este potrivit si persoanelor cu diabet (are indicele glicemic 39);

2. Pentru ca este foarte bogat in antioxidanti;

3. Pentru ca este bogat in fibre care stimuleaza digestia si te ajuta daca suferi de constipatie;

4. Pentru ca aduce un aport insemnat de minerale esentiale - potasiu, magneziu, fier, calciu, bor si seleniu, protejand sistemul nervos si muscular;

5. Pentru ca faciliteaza absorbtia calciului, a magneziului si a vitaminei D, mentinandu-ne oasele sanatoase;

6. Pentru ca intareste sistemului imunitar;

7. Pentru ca ne energizeaza si ajuta la detoxifierea organismului.


NU CONTINE GLUTEN, LACTOZA SI ESTE UN PRODUS VEGAN.


IMPORTANT! - deoarece este vorba despre o PASTA DE FRUCT 100% deshidratata lent - MAGIUNUL poate fi folosit cu succes si la prepararea oricaror dulciuri de casa, fie ca este vorba despre Clatite, Cornulete sau Prajituri. Practic, utilizarea lui este limitata doar de imaginatie :)

_____________________________


MODUL DE PREPARARE este in esenta, este f simplu - INSA NU USOR... 


Practic se spala fructele, se maruntesc (dupa caz si tip fruct), se scot samburii (dupa caz si tip fruct) si apoi se pun la fiert.


Pasta de fruct se fierbe pana scade in cantitate cca 50%-60% sau mai mult - in functie de umiditatea fructului, la foc MIC si amestecand incontinuu sa nu se lipeasca/arda.


Asta poate dura intre 8 si 10 ore. 


Practic se obtine o pasta groasa de fruct - fara ZAHAR adaugat NICI UN ALT ADAOS (conservanti, coloranti, pectine, etc).


Apoi urmeaza ambalarea: se sterilizeaza borcanele si capacele la bain-marie (90 de grade) timp de minim 20 de minute. Apoi se umplu borcanele si se inchid capacele. 


Urmeaza sterilizarea finala a produsului finit la bain-marie (90 de grade) timp de minim 30 de minute iar apoi borcanele se aseaza cu capoacul in jos si se lasa la racit lent.


Dupa cateva ore - se verifica toate borcanele daca au format vid. Cele care nu au format vid se separa, se inlocuiesc capacele si se reia procedura de sterilizare.


Rezultatul este un produs care poate fi stocat la racoare timp de 2 ani sau mai mult.

_____________________________


Foarte multa lume ne intreaba (mai mult sau mai putin politicos) de ce MAGIUNUL este mai scump decat DULCEATA sau GEMUL. 


Raspunsul este unul simplu - chiar daca toate se vand la borcan - MAGIUNUL ESTE CU TOLUL ALT PRODUS FATA DE GEM, DULCEATA SAU MARMELADA:


- metoda de preparare este laborioasa si de durata - un magiun de calitate se fierbe la foc mic intre 8 si 10 ore si nu are voie sa se prinda de vasul in care se prepara. Este mult de munca la el pentru ca prepararea sa dureaza ore întregi si pentru ca trebuie amestecat mai mereu.

- pierderea cantitativa - cantitate de fruct vs produs finit - este enorma comparativ cu celelalte metode de preparare, iar prin adaosul de zahar cantitatea de dulceata sau gem rezultata in preparare este practic mai mare decat cea de fruct initiala.

***

 

Nebunii urcă-n vârf de tot,

Comandă lumea idiot,

Declară zilnic un război,

Murim săraci, murim umili,

Din moftul unor imbecili

Şi este vai şi-amar de noi.

Nu mai există nici valori,

Nu se mai nasc nemuritori,

Există bani şi-atâta tot,

Să fim maimuţe-n carnaval,

Maimuţa n-are ideal,

Maimuţa are numai bot.

Sunt puse ţările la zid,

Democraţia e un vid,

Sub echilibrul pururi frânt,

Se-aruncă-n lume maladii,

Popoarele spre-a se rări,

Că-s prea mulţi oameni pe pământ.

______________

Adrian Paunescu

O zi frumoasa tuturor♥️🌹🌨️❄️🤗

***

 

,,Nu mâncați prea multă pâine,

Carne numai câteodată,

Slănina dați-o la câine,

Sarea să nu fie sărată,


Zahăru-i periculos,

Nici prea multă-afumătură,

Toată carnea de pe os

Îți face rău la dantură."


Iau televizoru-n spate

Și-l zdrobesc tăt cu săcurea

Că așa nu să mai poate

Cu așa sfaturi aiurea.


Moșu meu o sută are,

Bunica o sută doi

Că n-aveau televizoare

Să-i prostească,ca pe noi,


O mâncat numa slănină

Luată din afumătoare

Și prăjeau cârnați de cină

Cu o mămăligă mare."

 #doarprodusetradiționale

#mâncămromânește

***

 

Limba Română


📖....Nu-mi place să vorbesc în limbi străine

Eu sunt un vultur, nu sânt papagal

Privighetoarea cântă pentru sine

Un singur cântec, dar e magistral.


De ce-aş vorbi engleză sau germană

Sau graiul rus, francez sau spaniol?

Când limba mea-i balsam de pus pe rană

Izvor de apă vie, nu nămol.


În limba asta mă simt cel mai bine

Ea varsă raze de argint în jur.

Mai dulce e ca mierea de albine

Limba Română, templu de azur.


Ea s-a născut şi a-nflorit sub mâna

Lui Dumnezeu în 2.000 de ani.

Regină între graiuri e româna

N-o poate nimeni cumpăra cu bani.


Ce n-ar da alţii, Doamne, să vorbească

Atât de dulce, simplu şi bogat!

Ei ştiu să latre, să maimuţărească

Să dea comenzi scrâşnit şi cadenţat.


Fireşte, ştiu că toate au valoare

Exprimă stări de spirit, raţiuni

Dar nici o limbă nu cunosc sub soare

Precum e graiul nostru din străbuni.


Pentru această limbă a curs sânge

Pentru această limbă s-a murit.

E limba-n care Creştinismul plânge

În fiece biserică sau schit.


Eroică e limba cea română

A rezistat prin anii cei mai grei.

Cuvinte din retorica păgână

Ea a topit în creuzetul ei.


Nu-mi place să vorbesc în limbi străine

Deşi le ştiu şi chiar le preţuiesc.

Fiţi demni, urmaşi de daci,

De acest vechi veșmânt împărătesc.❤

                         de Corneliu Vadim-Tudor

vineri, 26 ianuarie 2024

***

 Lucruri care se intâmplă in Japonia:

1. Din clasa întâi până în a 6-a se preda o materie "drumul despre bunul simț” din care elevii învață comportamentul civilizat și manierele de bun simț!

2. Nu rămâne nici un elev repetent din clasa întâia până la clasa a 7-a, fiindcă scopul este educația și implantarea principiilor și nicidecum învățământul și stocarea informațiilor!

3. Japonezii cu toate ca sunt considerați printre cei mai bogați oameni din lume, nu angajează femei de casa sau dădace pentru creșterea copiilor, părinții sunt primii răspunzători de educația copiilor!

4. Elevii japonezii, zilnic,  timp de 15 minute, fac curat în școlile lor împreuna cu educatori, învățători și profesori, lucru ce a determinat apariția unei generații modeste și atente la fenomenul curățenie și igiena!

5. Fiecare elev japonez are tot timpul la el periuța de dinți și își spală dinții după ce mănâncă și în acest mod învață de mic cum să se păstreze igienic!

6. Profesorii iau masa cu 30 de minute înaintea elevilor, ca să fie siguri ca mâncarea este buna și nu este alterata, fiindcă elevul este considerat viitorul țarii și trebuie protejat!

7. Gunoierul în Japonia este cunoscut sub numele de ”inginer sanitar” și are un salariu de 5000 până la 8000$. Pentru a ocupa acest post candidatul trebuie să treacă proba scrisa și orala!

8. Este interzisa utilizarea mobilului în trenuri, restaurante și locurile publice cu spații închise și mobilul trebuie setat pe modul ”bun simț” care la ei este foarte important!

9. Dacă te duci la un restaurant cu bufet suedez vei vedea ca fiecare pune în farfuria lui atât cât ii trebuie, nu fac risipa, nici nu lasă resturi de mâncare în farfurii!

10. Media de întârziere la trenuri pe an este de 7 secunde!.....

Sur sa internet

***

 La mulți ani, bărbați!

🎈Ziua Internațională a Soțului, 26 Ianuarie, este dedicată recunoașterii meritelor partenerilor de viață masculini de pretutindeni!                  

🎈La multi ani sănătoși tuturor soților!

   DE CE BĂRBAȚII SUNT ATÂT DE FERICIȚI?🤔🤣🤣🤣

Pentru că au o viață de invidiat:

   - Își păstrează numele de familie toată viață.

   - Niciodată nu rămân însărcinați.

   - Mecanicii nu vorbesc cu ei în chineză

   - Ridurile le adaugă caracter.

   - Părul alb le adaugă atracție.

   - Pantofii noi nu le fac praf picioarele.

   - Apelurile lor telefonice durează 30 de secunde.

   - Pentru o vacanță de 15 de zile au nevoie doar de o valiză și este pe jumătate goală.

   - Pot deschide toate sticlele și borcanele fără să ceară ajutor.

   -  Dacă apare cineva la o petrecere cu aceleași haine ca și ei, devin  prieteni.

   - Le vine fenomenal dacă poartă același costum în viitoarele 12 nunți.

   - Pot mânca o banană în locuri publice.

   - Se pot uita la televizor cu un prieten în liniște totală, ore întregi, fără să se gândească: este supărat pe mine, oare?

   - Chiloții lor costă 20 lei, în pachet de șase.

   - Trei perechi de pantofi sunt mai mult decât suficienți pentru zece ani.

   - Aceeași coafură durează ani de zile, poate zeci de ani, dacă nu toată viața și dacă se plictisesc se tund zero fără regrete.

   - Pot avea jucării toată viața.

   - Pot purta costum de baie fără să conteze cum le arată picioarele sau dacă le atârnă burta. Lor le vine fenomenal, sunt fericiți în orice mod.

   - Nu-și fac griji niciodată: ce fac mâine de mâncare?

   - Se pot îngrășa cu cinci kilograme și nici măcar nu observă, iar dacă își dau seama, la fel... le vine fenomenal.

   - Cu burtă sau fără burtă continuă să aibă o grămadă de lipici.

   Și cel mai rău dintre toate....

   Totul este cât se poate de adevărat! "🙄🤦🙄  

   🤗 Bravo bărbate,ești fenomen!😂🙈


Zapa Strit

joi, 25 ianuarie 2024

***

 RĂSPUNSURILE UNOR COPII DE LA GRĂDINIȚĂ.❤


1-Bunicii sunt o doamnă și un domn care iubesc foarte mult copiii mici.


2-Un bunic este o bunică, dar bărbat.


3-Bunicii sunt oameni care nu au nimic de făcut; sunt ocupați doar atunci când mergem să-i vizităm.


4-Bunicii sunt atât de bătrâni încât nu ar trebui să alerge


5-Bunicii sunt oameni cu care este distractiv să mergi la cumpărături.


6-Când ne plimbăm cu ei, se opresc să ne arate lucruri frumoase... cum ar fi frunze de diferite forme, un gândac de multe culori sau casa lupului.


7-Bunicii nu ne spun "Grăbește-te!".


8-Bunica este de obicei o doamnă grăsuță, dar tot se apleacă să ne lege pantofii.


9-Sunt niște domni care poartă ochelari pentru a citi, îi pierd mereu și când am dormit cu ei poartă haine foarte ciudate.


10- Unii bunici au tați; sunt foarte bătrâni! Mama bunicii mele își poate scoate gingiile și dinții... în același timp!


11 - Răspund la întrebări de genul: "Cum ne mai suportă Dumnezeu?" .


12 - Nu se deranjează să ne spună aceeași poveste de mai multe ori și le place să ne citească povești.


13 - Toată lumea ar trebui să aibă bunici. Sunt singurii oameni mari care se bucură mereu să fie alături de noi!


14 - Știu că înainte de culcare putem mânca "niște bomboane", le place să se roage cu noi, ne pupă și ne răsfață chiar dacă ne-am purtat urât.


15-Bunica mea locuiește la aeroport; când avem nevoie de ea, mergem acolo și o căutăm, iar când vrem să meargă acasă la noi, o luăm.


16. Bunicii mei sunt cei mai buni; ne lasă să alergăm, să sărim pe pat și dacă părinții mei vor să ne certe, ei îi ceartă pe ei.


17. Bunicii mei sunt bătrâni, foarte amuzanți și foarte răbdători; dar cred că tata vrea ca ei să fie și bunicii lui, pentru că îi îmbrățișează foarte mult. O să-i spun să-și cumpere unul.                                           O zi frumoasă!🥰

***

 Mulți ne îmbrățișăm, dar puțini îmbrățișează cu adevărat.

Puțini spun ceea ce cred, însă mulți poartă măști și se dau drept oamenii care nu sunt. Mulți ne ținem de mână, dar puțini ne simțim în siguranță lângă cel din dreapta noastră.

Mulți spunem „Te iubesc”, puțini iubim sincer.

Mulți ne întâlnim la sărbători și ne suntem alături la bine. Puțini ne întindem mâna la greu. Mulți promitem, puțini acționăm. Mulți cunoaștem adevărul. Puțini au curajul de a îl spune.Mulți avem prieteni în zilele când suntem sănătoși, fără probleme și când nu suntem apăsați de greutăți.

Puțini stau lângă noi când pierdem afaceri, când suntem pe un pat de spital, când suntem fără curaj și fără bani sau când pierdem oameni dragi. Puțini ne sunt alături când ajungem pe un scaun cu rotile, bolnavi și fără speranță.Când e greu oamenii nu stau lângă noi, ei se întorc și pleacă.

Când e greu oamenii se prefac că nu ne mai cunosc. Când e greu oamenii ne devin străini, chiar dacă am împărțit un pat și ceaiul de dimineață, chiar dacă i-am crezut cei mai buni prieteni. Când e greu oamenii își arată adevărata față și adevăratul caracter. Când e greu putem rămâne singuri, chiar dacă am fost înconjurați de prieteni și ni s-a spus că suntem cei mai importanți oameni în viața lor....La multi ani tuturor varsatorilor .q..vă îmbrățișez cu drag ..

marți, 23 ianuarie 2024

***

 'Azi, dupa 20 de ani de cariera, am clacat in clasa. Am preferat sa ies din clasa, ca sa nu plesnesc pe cineva. Azi mi-a ajuns cutitul la os. Elevii au ajuns la un grad de nesimtire si tupeu maxim. Un elev si-a deschis telefonul si a inceput sa filmeze in ora, parerea mea e ca facea live pe tik tok. I-am cerut sa inchida si sa imi dea telefonul. Intentia mea era sa il pun pe catedra pentru a putea sa imi continui ora. Elevul in cauza si colegii au sarit cu gura ca nu am voia sa le iau lucrurile personale, o fata aproape ca tipa ca de ce ating elevul ca nu am voie sa pun mana pe el, in conditiile in care nu am atins copilul nici macar cu un deget. M-am intors spre domnisoara respectiva si am atentionat-o cu calm sa isi coboare tonul vocii si sa fie mai atenta ce afirmatii face si sa nu distorsioneze lucrurile pentru ca lucrurile neadevarate, indiferent de natura lor pot afecta un om. Stiti ce mi-a raspuns? " stiti ca pe mine ma vor crede, pe mine si pe colegii mei pentru ca toti  vom spune ca l-ati atins". Nu te puteai intelege cu ei, parca erau "posedati". E o clasa cu probleme dar niciodata nu au facut asa. Am iesit din clasa ca sa nu imi pocneasca ceva la cap,ma mir ca nu am facut vreun avc pana acum. Bine ca era spre sfarsitul orei. Nu am fost om toata ziua. Vorbim de clasa a VII a, scoala de cartier. Probleme au mai fost la aceasta clasa, nu doar la ora mea ci si la alti profesori sau in pauze, parintii chemati la scoala dar depasiti de situatie. Ridicau din umeri si spuneau "nici eu nu mai stiu ce sa fac cu el" sau "asa face si acasa". 

Politia a fost chemata de cateva ori la scoala in urma unor incidente dar a ramas la stadiul de constatare. 

Daca nu se va face ceva curand in scoli, unde gradul de violenta, tupeu, nesimtire a atins cote maxime, daca vom continua sa toleram asemenea derapaje si sa acceptam la nesfarsit toate tampeniile debitate de diverse ong-uri ca noi nu stim sa educam, ca scoala e despre jocuri si fericire, ca trebuie sa educam cu blandete, ne ducem naibii cu totii. 

Am facut o facultate, am invatat atat de mult ca sa ma duc la un loc de munca unde un copil de 13-14 ani isi bate joc de mine si eu nu pot sa ii fac nimic?  Asta e balamuc, nu scoala!!! Intru in scoala zambind, relaxat si plec cu capul bubuind si cu teama ca imi pocneste inima? Chiar nu se mai poate !!! Vreau sa ma duc la scoala sa imi fac orele in liniste, sa am liniste la ore si imi dau si sufletul pt ei. Sustinere??? Nu ai de la nimeni. Esti lasat singur in cusca cu lei. Pe usa scrie SCOALA. Ar trebui sa scrie BALAMUC pentru ca asta nu e o scoala din Uniunea Europeana.'

☘️Preluată de pe pagina Colegiul Cadrelor Didactice. Declarația unui profesor în 2023


Unul dintre comentariile la această postare spunea așa:

'Recent în Coreea de Sud a fost grevă a profesorilor din cam aceleași motive: manifestarea terorii elevilor și a părinților asupra cadrelor didactice. În ultimii 5 ani peste 100 cadre didactice coreene s-au sinucis. Ultima sinucidere a dus la grevă. Cutremurător!'

Iar alt comentariu:

'Și eu am ieșit din clasă (clasa a-IV-a) !  Elevul avea pe bancă mai multe bancnote de 100 de lei și doua telefone la care asculta manele ! A spus sa nu ma ating de lucrurile personale , chiar dacă sunt tentata...  a auzit el ca avem salariile mici și ne fac ochii ca la " păcănele " când vedem atâția bani!'


Dragi părinți, cum vă creșteți copiii? Singurii vinovați pentru acești mulți de Goe sunteți doar voi. Dacă vouă vă lipsește respectul pentru învățător și profesor, cum să îl aibă copilul vostru?

Cum adică 'nu am ce îi face. Așa face și acasă?' 

Aici v-a adus lipsa de educație, limite și reguli care se pun copiilor încă de la 2 ani. Aici v-a adus educația cu libertate deplină unde copilul conduce o casă și lui îi sunt îndeplinite și cele mai aberante dorințe.


Pe vremuri un părinte ar fi intrat în pământ de rușine să fie chemat la școală și să i se spună toate tâmpeniile făcute de copilul lui. E logic și normal să îi iei apărarea copilului tău atunci când i s-a făcut o nedreptate! Dar nu să aperi comportamente de derbedeu. Nu mai justificați că acasă e cuminte. E imposibil! Doar dacă suferă de bipolarism. Altfel, sigur îi vedeți de acasă cu acest mod deplasat de a reacționa, dar le tolerați. Nu e și treaba profesorului de a o face.


Respectul se învață de acasă! Nu școala face asta cu copiii voștri. Voi aveți această responsabilitate de a vă educa frumos copiii. Să nu vă mirați când copiii voștri se vor purta cu voi așa cum o fac cu profesorii. Cine le-a pus ecranele în brate de când gângureau? Cine le-a dat totul, 'pentru că noi nu am avut?'.

Culegeți ce ați semănat.

Din nefericire până să vă dați seama de propriile greșeli, mai au mulți profesori de plătit pentru lipsa voastră de implicare.

Tot ce au copiii nevoie este un acoperiș deasupra capului, mâncare pe masă și părinți aproape.

Dar când le oferiți palate, icre negre și bone tailandeze, să nu vă mai mire de ce veți avea lângă voi mai târziu....


Ana Ivan

luni, 22 ianuarie 2024

Amar

 Amar


Mi-au dat amar și m-au numit nebună,

Copil naiv, zâmbind prea mult luminii,

Când eu vedeam în jur o lume bună,

Mă încolțeau și dragii, și străinii.


Mi-au dat amar din suc de mătrăgună

Când îi serveam cu mierea cea de mai

Și-n loc de dragoste, primeam minciună,

Și-n loc de inimă, mi-au dat un scai.


Mi-au dat amar, prea mult amar în sânge

Când în cămara mea și-au făcut loc,

Cum hoțul ce averi furate-și strânge,

Mi-au luat și picătura de noroc.


Mi-au dat amar cum cea mai neagră fiere,

Precum pelinul verde de amar,

Din lacrimi și tăceri mi-am strâns avere,

Și din singurătăți mi-am pus hotar.


Mi-au dat amar și-am devenit amară,

Cum sumbrul cenușiu am devenit,

Și-n duhul meu intră atâta seară

Încât cerul din mine-a asfințit... 


©Liuba Liubastra V. Botezatu, 

din vol. ,,poheme cu aromă de cafea și 

g ust de winston menthol", 2019

sâmbătă, 20 ianuarie 2024

***

 ..."CINE ESTE MOȘ CRĂCIUN ???.


LEGENDA LUI MOȘ CRĂCIUN 


.."Se spune ca dupa un drum lung şi obositor Sfânta Fecioară Maria  împreuna cu Sfântul Iosif au ajuns la Betleem, un oraşel situat mai jos de Ierusalim.

Simţind ca i-a venit vremea sa nasca, Sfânta Maria la rugat pe Sfântul Iosif sa gaseasca un salaş unde sa se adaposteasca.

Au batut din poarta în poarta, dar nimeni nu i-a primit. 


Ajunşi la casa lui Moş Ajun acesta i-a îndreptat la fratele sau Moş Craciun, deoarece el era sarac şi nu avea loc nici pentru copiii lui.


Pe la miezul nopţii au ajuns la Moş Craciun, om bogat care avea case mari, grajduri pline cu vite şi o mulţime de oi. Cu toate acestea Moş Craciun nu le-a dat adapost în casa, i-a trimis în staulul vitelor.


Ziurel de ziua Sfânta Fecioara în ieslea cea saraca a nascut pe Domnul Sfant.

Dupa ce Iisus a venit pe lume, grajdul s-a umplut de o lumina lucitoare ca lumina soarelui. În iesle s-au aprins zeci de faclii, iar paiele scanteiau ca nişte luminiţe.

Dimineaţa Moş Craciun s-a dus sa dea mancare vitelor. A ramas mirat vazand grajdul înconjurat de o lumina neobişnuita, iar în iesle un prunc la care pastorii îngenuncheaţi se rugau. Îngerii din cer cantau din trambiţe cu flori de mar în mana.

Moş Craciun şi-a adus aminte de cele spuse de prooroci:

 “Dumnezeu va trimite pe pamant pe fiul sau sa mantuiasca lumea. El se va naşte din Fecioara”.


A îngenuncheat alaturi de pastori şi cu lacrimi în ochi a cerut iertare lui Dumnezeu pentru fapta sa.

Pentru a-şi îndrepta greşeala, Moş Craciun a hotarat sa împarta averea copiilor. De atunci, în fiecare an, cu traista plina urca în sanie trasa de cai albi şi colinda pamantul în lung şi-n lat pentru a împarţi daruri copiilor.

Dupa ce a murit, Moşul cel bun a ajuns sus în ceruri de unde priveşte pe pamant sa vada ce fac copiii.


În noaptea de Craciun coboara pe o raza de luna cu tolba plina de daruri pana la pamant.


Pe Moşul cel adevarat de mult nu la vazut nimeni: deoarece Dumnezeu i-a dat harul de a se face nevazut.


În amintirea acestui Moş bun, ziua în care se sarbatoreşte Naşterea Domnului se numeşte  Craciun."


(Sursa; Google)

***

 .              DE CE POSTIM ,

         ÎN AJUN DE BOBOTEAZA...?


Darurile duhovnicești  și bucuria nespusă a întâlnirii cu Mântuitorul Hristos continuă și prin proslăvirea Botezului Domnului – numit atât de frumos de înaintașii noștri Teofania ori Boboteaza.


Bucuria sărbătorilor continuă! 

Am călătorit duhovnicește la Betleem și ne-am închinat Pruncului Sfânt asemenea magilor de la Răsărit. 

Ba mai mult, ne-am primenit peștera sufletelor noastre și l-am  primit pe Sfântul Copil chiar în taina ființei noastre. 

Am colindat și am primit colindători, aducând prin colind fior sfânt de cântare cerească; a opta zi  am fost martorii când Maria, Maica Sfântă, a plinit rânduiala legii și a pus numele Iisus odorului ei. 

Deopotrivă, am asistat la cumpăna dintre ani, cu sufletele pline de emoție la întâlnirea timpului cu veșnicia, participând la un „revelion„ cu totul excepțional, priveghind cu Dumnezeu, cel ce a făcut vremurile și stăpânește veacurile.

 Darurile duhovnicești  și bucuria nespusă a întâlnirii cu Mântuitorul Hristos continuă și prin  proslăvirea Botezului Domnului – numit atât de frumos de înaintașii noștri Teofania ori Boboteaza.


 Măreția praraznicului este o sărbătoare de reînnoire a botezului nostru, prin care  a început relația veșnică de viață și iubire cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.


Boboteaza aduce bucurie în viața noastră și pentru că noi prăznuim arătarea Domnului în lume la vârsta de 30 de ani, după ce în taină, în ascultare și rugăciune a crescut și S-a sfințit în firea Lui pământeană, pregătindu-Se pentru lucrarea mântuitoare.


Praznicul Teofaniei, sau arătării Domnului în lume, ne mai bucură și  prin faptul că odată cu trupurile sfințim prin aghiasma mare și casele, fântânile, pământurile, gospodăriile noastre, locurile de muncă, mașinile cu care ne deplasăm, spațiile în care ne desfășurăm activitățile cotidiene.


Prin aceasta sfințire se bucură toată făptura, arătând că Dumnezeu nu este doar biserică, ci prezent pretutindeni.  O veche zicală românească spune că „omul sfințește locul”. Cum îl sfințim, oare? Insul înstrăinat de Dumnezeu nu poate sfinți nimic. Duhul Domnului prezent în om sfințește și binecuvintează tot ce-l înconjoară. Numai în măsura în care năzuim să ne sfințim viața noastră prin legătura nezdruncinată pe care trebuie s-o avem cu izvorul vieții și al sfințeniei, cu Dumnezeu, vom reuși să împlinim vorba din bătrâni.


Înainte de luminatul praznic al Bobotezei, în ajun, Biserica a rânduit zi de post, chiar dacă aceasta este zi de duminică, așa cum este în acest an, în 2014.


Deja am auzit voci nedumerite. De ce  postesc duminica? Cum să fie harți vineri, iar duminică să fie ajunare? Unii, mai inventivi, chiar au „oferit” o alternativă... amuzantă, ca să nu-i spun altfel: să ținem post vineri, când e dezlegare la mâncăruri de dulce, în contul postului din ajunul Bobotezei, având în vedere că e zi de duminică și… ar fi mai la îndemână. Vă închipuiți că este o înșelare. 

În Ortodoxie nu sunt valabile astfel de „tranzacții” ori schimburi de zile, de postiri. Chiar dacă pentru unii ar părea curios să țină post aspru în zi de duminică, rânduiala trebuie respectată și ca să o putem împlini ar trebui să și înțelegem de ce Biserica a prevăzut această zi de postire în ajunul Bobotezei? 

        Ziua de 5 ianuarie are o semnificație aparte căci este premergătoare unei mari minuni pe care Dumnezeu a făcut-o cu omul, după Nașterea Mântuitorului Hristos cu trupul.


Este vorba de faptul că omul își va pune mâinile pe creștetul Domnului, a Creatorului său. 

Și cum să nu postim într-o astfel de zi, pregătindu-ne pentru excepționala întâlnire dintre Creator și creatură! Mai postim și pentru că în ajunul Bobotezei se oficiază slujba Aghiasmei Mari, cu care preoții merg pe la casele credincioșilor și le sfințesc. 

După rânduială trebuie să gustăm din apa cea sfințită, or acest lucru nu-l putem face decât în stare de post și rugăciune, de ajunare. 

Acest post de o zi este rânduit de Biserică și pentru a  ne reculege duhovnicește ca să înțelegem cât mai deplin iubirea lui Dumnezeu, Cel în Treime închinat, față de noi oamenii. 

Desigur, postul din ziua premergătoare Botezului Domnului, are o vechime foarte mare fiind păstrat din secolele IV-VI, când catehumenii se pregăteau să primească botezul. 

După ce erau botezaţi, puteau să participe pentru prima dată la Liturghia credincioşilor şi să se împărtăşească cu dumnezeieștile merinde.


Dacă ajunul Bobotezei va cădea de luni până vineri inclusiv pravila bisericească prevede post aspru sau chiar negru. 

 Se ajunează până la ceasul al IX-lea, după care se consumă doar fructe și legume uscate ori fierte, fără untdelemn.

 Dacă ajunul va cădea în zi de sâmbătă ori duminică, atunci nu se mai face ajunare totală, ci, după Sfânta Liturghie și slujba Aghiasmei Mari se pot con suma bucate gătite și cu untdelemn!

***

 "O PRIETENIE PENTRU VEȘNICIE, SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL ÎMPREUNĂ CU SFÂNTUL DAVID DE LA EVVIA"


Sfântul Ioan Botezătorul l-a crescut pe micul David duhovniceşte, de aceea I s-a spus "copilul Înaintemergătorului", o poveste pe cât de frumoasa pe atât de adevărată...


Cea mai tulburătoare întâmplare din copilăria sa a avut loc când avea numai trei ani. Într-o zi de marţi, dimineaţa, Sfântul Ioan Botezătorul i s-a arătat în somn şi l-a întrebat: "Vrei să vii în casa mea?" "Unde este casa ta? Eu ştiu că stai în biserică, în icoana ta", a spus micul David. "Am şi casă. Urmează-mă şi vei vedea", i-a cerut Sfântul Ioan. Apoi l-a luat de mână şi l-a dus în afara satului, unde era o bisericută cu hrarnul său. Când a ajuns în faţa icoanei sale, Sfântul Ioan a intrat în chip minunat în icoană, iar apoi i-a spus că tatăl său va veni sâmbătă să îl ia.


Familia micului David, negăsindu-l, s-a îngrijorat. Preoteasa a fost aproape să îşi piardă minţile. Sâmbăta, părintele a venit cu credincioşii să facă Sfânta Liturghie în biserica Sfântului Înaintemergător, nădăjduind că ocrotitorul bisericii îi va ajuta să îl regăsească pe David. Mare a fost bucuria preotului, mare a fost bucuria preotesei şi a celorlalţi oameni când l-au găsit pe copil stând în biserică, cu faţa luminată şi ochii strălucitori. După această întâmplare, David şi-a sporit evlavia faţă de Sfântul Ioan. Mergea în biserica lui şi stătea ore întregi în faţa icoanei sfântului, vorbind cu el.


"O, ce bine ar fi fost să avem şi noi parte de o astfel de îndrumare sfântă..."

***

 "ICOANA FĂCĂTOARE DE MINUNI A SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL DE LA SCHITUL PRODROMU CARE S-A SCHIMBAT LA FAȚĂ" 


"Cea mai renumita minune savarsita de Sfantul Ioan Botezatorul, prin sfanta lui icoana, este cea petrecuta in anul 1821, odata cu izbucnirea Revolutiei in Grecia. In acest an, neintelegerile cu turcii au provocat mari suparari in Sfantul Munte Athos. Ajungand turcii si in Chilia Sfantul Ioan Botezatorul, unde nu au gasit aici mai nimic de mare valoare, precum aur sau obiecte scumpe. Parintii de la chilie, fie fugisera in munti, cu odoarele cele de preț, cum ar fi Sfinte Moaste, Vase, din metale prețioase, fie mersesera la Marea Lavra.


Turcii cei necredinciosi, intrand in paraclis si negasind nimic de valoare, de manie, au tras cu arma in icoana Sfantului Ioan Botezatorul. Gloantele nu au atins insa icoana, ci s-au intors spre ei, speriindu-i groaznic. Cu aceasta ocazie, chipul Sfantului Ioan a ramas foarte incruntat, pana in ziua de astazi, dupa cum se poate vedea.


Unele guri spun că turcii au tras inspre Sfantul Altar, spre a nu fi cineva ascuns acolo, alții spun că turcii au tras de spaima inspre Sfantul Ioan Botezătorul care s-a incruntat in momentul in care au pasit in paraclis, iar altii spun ca au tras din greseala, speriindu-se de un zgomot. Motivul pentru care acestia au tras spre icoana nu este important, ci important este faptul ca Sfantul Ioan Botezătorul nu a fost pictat astfel, ci abia dupa acest moment, el s-a incruntat puternic, cum a si ramas, pana astazi.


Icoana Sfantului Ioan este ferecata in argint, lucrare savarsita in anul 1853, pe cheltuiala domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei. Nu se stie cu exactitate anul in care a fost zugravita sfanta icoana, insa este posibil ca aceasta sa dateze din anul 1660, cand paraclisul sfantului a fost rezidit, sub duhovnicul Filoftei. 


(Sursa citată: Schitul Prodromu)

Schitul Prodromu este cel mai cunoscut loc de nevoinţă al monahilor români din Sfântul Munte Athos.


Să avem parte de sfintele sale b inecuvântări!

joi, 18 ianuarie 2024

***

 Dobos C. Jozsef 


Dobos C. Jozsef(Pesta 18 ianuarie 1847 -Budapesta 10 octombrie 1924) cofetarul care ne-a dat tortul Doboș. S-a născut într-o familie de bucătari cu origine romano-catolică din Pesta. Tatăl său a fost András Dobos, bucătar, mama sa a fost Roșália Gogola. A studiat alături de tatăl său și apoi la familia Andrássy. Și-a deschis cofetăria la Budapesta în 1878. „Jozsef C. Dobos deţinea, la Budapesta, un magazin gourmet de renume la acea vreme, cu produse de import într-o perioadă în care transportul mâncării pe distanţe lungi nu era la îndemâna oricui. Acolo puteau fi găsite felurite brânzeturi, diferite soiuri de vin, pâine şi chiar prăjituri. Renumele european şi l-a căpătat, însă, cu Tortul Doboş, rămas în istorie şi degustat cu plăcere în continuare.”  Rețeta originală a fost   inventată în anul 1884. Din 2019  a devenit un „Hungaricum”, produs tradiţional unguresc, marcă înregistrată. Cel mai prestigios titlu în clasificarea produselor de apartenenţă ungară. Oficial sunt doar 70 de itemuri în această listă. Cofetarul a dorit să facă un tort care să fie cât mai puţin perisabil, să reziste cât mai mult, și a reușit. Acum la 139 de ani distanță de când această delicatesă a fost  inventată, creată, este la fel de căutată ca-n zilele ei de început. 

Tortul a fost prezentat în anul 1885, la prima Expoziţie Generală din Budapesta.  

 „Era o curiozitate. Acest tort era prima prăjitură din epocă ce avea crema din unt și ciocolată. În acea perioadă toate torturile erau excesiv decorate, cu mai multe etaje şi cu cremă de frişcă. Mai mult, atunci nimeni nu concepea că untul poate fi îndulcit. Regula era că untul se servea doar sărat. 

Împăratul Franz Josef și soția sa, Împărăteasa Sissi, au fost printre primii invitați să guste neobișnuita prăjitură. Tortul a primit numele autorului, Doboș, și a cucerit imediat pe toată lumea prin simplitate, eleganţă și gust deosebit de rafinat.” 


Legenda din bucătărie


„Se spune că celebra cremă cu unt a apărut din greșeală. ”Vinovatul” a fost un ucenic al celebrului Jozsef Dobos, care a pus zahăr în unt, crezând că e sare. Dar rezultatul era gustos și interesant. Pentru că nu au vrut să arunce untul, s-au gândit ce să facă cu el. Cum am spus, untul dulce era ceva de neconceput în epocă. Maestrul însă nu a aruncat ”crema compromisă”, ci s-a gândit cum să o ”salveze”, și a adăugat ciocolată. Plus un praf de sare. Puțină sare are rolul de a accentua gustul ciocolatei.


Rețeta originală a Tortului Doboș numără 12 straturi. Sunt șase blaturi, intercalate, de jos în sus, cu cremă de unt cu ciocolată. Peste ultimul strat se pune un strat de caramel. Acesta se prepară cu o picătură de oțet. Rolul oțetului este să îl facă să strălucească. 

Abia în 1906, când Dobos Jozsef s-a retras din activitate, a dezvăluit reţeta. O ținuse secret, sub cheie, timp de 21 de ani.  La pensionare le-a dat-o membrilor Asociaţiei Cofetarilor din Budapesta, care au jurat să o păstreze doar pentru ei.” 


PS. De peste o sută de ani, la Timișoara și în Banat se păstrează reţeta originală a celebrului tort. Tortul  Doboş, este regele torturilor în Banat și Ardeal, dup ă părerea mea.

***

 INFORMAȚIE de CULTURĂ GENERALĂ PENTRU TOTI UNGURII CARE STRIGĂ CĂ ARDEALUL E AL LOR, DAR NU-ȘI CUNOSC ISTORIA !!!


Stiţi cum o chema pe mama lui Matei Corvin? (rege al Ungariei timp de 32 de ani - 1458-1490 - FIUL lui Iancu de Hunedoara) :Elisabeta 

 Sălăjan !!!


DRAGI CONCETĂȚENI MAGHIARI

PÂNĂ DE CURÂND NU ȘTIAM PROVENIENȚA DENUMIRII ''UNGARIA''.


AȘA CĂ VĂ AJUTĂM ȘI PE VOI SĂ VĂ ÎMBOGĂȚIȚI CUNOȘTINȚELE ÎN MATERIE DE ISTORIE ! ! !


Foarte adevărat, cu un amendament: ultimul rege din dinastia arpadiană, a decedat la 300 ani după regele Ștefan (la 1300). 

Din 1300, până în 1527, au fost numai regi străini, ce nu aveau nici o legătură cu ''ungurii'' minoritari în Panonia.

Numele de "Ungaria" derivă din turcă și înseamnă ''10 săgeți'', adică numărul triburilor turcice venite în Panonia: 

1. 3 triburi de turci Cabari (proveniti din Khazari- popoare turcice care au adoptat iudaismul), 

2. 6 triburi de populații turcice, care au format baza ungurilor (dintre care cel mai puternic era tribul maghiarilor) și 

3. un trib de Bașchiri, de la care derivă și cuvântul ''Bozgor'' (bașchir, boșchir, boscor) din care s-a format în română verbul "a boscorodi - a vorbi neînțeles".

UNGARIA  MARE NU A EXISTAT! 


Să afle și TOKES!!!

Este scornită de minţile înfierbântate care confundă realitatea cu visurile deşarte de mărire!

Ungaria aşa zis Mare a fost un artificiu administrativ, o găselniţă birocratică, a unui funcţionar oarecare, numit Buest, decizie luată în 1867, de azi pe mâine, într-un birou, în urma unor intrigi şi aranjamente de culise.

Ungaria aşa zis Mare nu a fost o realitate istorică, împlinită printr-un eveniment de anvergură. Nici vorbă să se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea României Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de români!

Prin jertfă se consolidează tot ce este trainic în istorie.

Unde este jertfa ungurească la 1867?!

Unde a fost jertfa ungurească atunci când, după un veac şi jumătate de ocupaţie turcească totală, Budapesta este eliberată de armatele imperiale austriece?

Să le aducem aminte celor care calomniază România cu atâta pasiune, faptul ruşinos, penibil, jenant, de care ne-am ferit să facem caz, că în armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta şi din Ungaria, nu a existat niciun combatant ungur!

Repet: 

când turcii, care transformaseră Ungaria în paşalâc, au fost alungaţi de armatele unei puteri europene, creştine, în acea armată nu a fost niciun ungur care să fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiară! 

Nici unul! 

La fel cum, în cele aproape două secole de ocupaţie turcească, nu s-a înregistrat niciun moment de rezistenţă, de opoziţie ungurească la ocupaţia musulmană.

Nota bene: principatul medieval ungar, creaţie a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnică comparabilă cu a principatelor româneşti, între care includ şi Transilvania.

Nu întâmplător regii Ungariei de origine maghiară îi numeri pe degete, într-o jumătate de mileniu! Asta până la Mohaci, în 1527, când statul ungar dispare.

Dispare Ungaria, dar nu şi Transilvania, care continuă să existe!

De ce nu dispare şi principatul Transilvania odată cu Ungaria, la 1527?

Simplu de ce: pentru toată lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria şi Transilvania erau lucruri diferite, entităţi complet separate, care nu puteau fi gândite împreună!

Dimpotrivă, în linii mari, Transilvania se afla în aceeaşi situaţie cu Moldova şi Ţara Românească, fiind toate trei părtaşe în mod firesc la aceeaşi istorie, la acelaşi model de organizare politică.

Insistenţa cu care ne atacă detractorii maghiari ne obligă la gestul cel mai firesc: comparaţia între cel calomniat şi calomniator! 

Foarte uşor şi la îndemâna oricui este să constate că oportunismul şi lipsa de demnitate este mult mai prezentă la liderii maghiari, decât la cei care ne-au condus şi reprezentat pe noi!

S-o spunem pe şleau şi pe înţelesul omului de rând: momentele în care să-ţi fie ruşine de tine că eşti maghiar sunt mult mai numeroase şi mai jenante decât cele care i-ar îndreptăţi cât de cât pe români să trăiască acest sentiment dureros.

Nu mai intrăm acum în detalii, dar aceste detalii de urgenţă trebuie adunate de istoricii specialişti şi puse pe tapet, căci numai aşa vom închide gura celor care şi-au făcut o meserie din a calomnia tot ce este românesc!

Ţinem totuşi să punem o întrebare pentru bravii noştri detractori maghiari, mai activi ca de obicei în preajma zilei de 1 Decembrie: 

Câţi sunt românii care au făcut istorie pentru Budapesta, şi câţi sunt maghiarii care au marcat istoria pentru români? 

Câţi sunt românii al căror nume a fost maghiarizat şi se fălesc azi cu ei toţi maghiarii, şi câţi sunt maghiarii cu nume românizat?.

Să mi se ierte simplicitatea, approape penibilă, a demersului pe care îl propun!

Dar nu avem încotro şi trebuie să ne coborâm la nivelul cerebral al celor care ne agresează, agasanţi şi insistenţi cu orice ocazie!

Să vorbim aşadar pe înţelesul minţii lor, împuţinată de ură şi năluciri deşarte!

Avem nevoie, zic, de aceste două liste, riguros alcătuite, ca să le facem publice şi să tranşăm o dată şi pentru totdeauna disputa artificială, nefirească, la care suntem obligaţi să participăm, oricât de neserioasă ni se pare nouă, românilor.

Pentru cei ce vor face această operaţiune, de listare a românilor care împodobesc Pantheonul unguresc, le recomandăm să verifice situaţia din satul Buia, unde s-au născut cei doi mari matematicieni Farkas şi Janos Bolyai.

Am prieten un istoric din Sibiu, care mi-a demonstrat că tatăl, Farkas din Buia, scris Bolyai, era român, că tot satul Buia era românesc pe la 1800, iar numele de botez Farkas, adică Lupu, este un binecunoscut nume de botez tipic românesc, larg răspândit la românii din Ardeal, din Maramureş!

Din păcate acel coleg se teme pentru persoana lui şi pentru familie să-şi susţină ipoteza, adevărul!.

Să-l ajutăm noi, dacă nu pe domnul istoric, atunci măcar pe domnul Adevăr să iasă în lume teafăr, întreg, nemăsluit!

Acelaşi exerciţiu nu ar strica să-l facem şi cu ceilalţi vecini, întrebându-ne câţi ucrainieni, ruşi, bulgari, sârbi sau greci au scris pagini de istorie românească, şi câţi români i-au fericit pe vecinii noştri şi ar binemerita nu numai un cuvânt de recunoştinţă din partea acestora!

Dar ar merita ca în toate aceste ţări, în Grecia, în Bulgaria, în Serbia, în Ucraina, în Ungaria, să înceteze prigoana împotriva celor ce simt româneşte şi se consideră români!

Oare cât vom mai tolera persecutarea şi marginalizarea românilor fără a face auzit măcar protestul nostru, al românilor din România, care nu riscăm nimic demascând neruşinarea guvernanţilor vecini, a guvernanţilor noştri, complet surzi la suferinţa românilor din ţările vecine?!

Pentru acei unguri care nu mai ostenesc blamându-i pe români în toate felurile, să le reamintim: la Trianon, în 1920, s-a decis crearea statului Ungaria!

Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adevărat, suveran, încă din 1527, după dezastrul de la Mohaci. Abia după 400 de ani, la Trianon, a apărut din nou un stat ungar. 

De data asta, pentru prima oară în istoria lor, ungurii erau majoritari în propria ţară. Iar statul ungar era, pentru prima oară, un stat naţional! 

Comunitatea internaţională le-a făcut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, consideră că atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor!

Care e logica acestor resentimente?

Cum puteţi deplânge la nesfârşit dispariţia graniţelor care aparţineau altora, adică habsburgilor?! Nicidecum maghiarimii! Nu vă deranjează ridicolul situaţiei?!

Până la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trăit sub guvernarea şi administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor. Abia după Trianon, ungurii s-au trezit fără stăpân, liberi să se guverneze cum vor! Şi ştiţi dumneavoastră, fraţi maghiari, care a fost prima iniţiativă a politicienilor dumneavoastră de atunci, a liderilor de la Budapesta?

Care a fost primul lor gând de autoguvernare maghiară, suverană şi independentă pentru prima oară după 400 de ani?

Nu ştiţi, căci este tare jenant ce a decis, de capul ei, clasa politică din Ungaria!

Au decis să trimită şi au şi trimis la Bucureşti o delegaţie, de trei conţi maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand şi lui Ionel Brătianu ca Ungaria să se lipească la România, într-un stat dualist, după modelul dualismului austro-ungar instituit în 1867! 

Nici mai mult, nici mai puţin!

Aşadar instituirea unui dualism româno-ungar a fost proiectul politic cel mai dorit, speranţa cea mare a politicienilor maghiari!.

Lipsiţi de exerciţiul guvernării, al libertăţii, fruntaşilor unguri le-a fost teamă de riscurile şi provocările la care te supune suveranitatea.

S-au simţit singuri şi neajutoraţi, neasistaţi! 

Nu ştiau încotro s-o apuce!

Cam la fel cum au reacţionat ţiganii noştri când au fost eliberaţi din aşa zisa robie: s-au trezit şi ei dintr-odată neasistaţi şi s-au întors pe capul boierului român să afle cu ce l-au supărat şi să ceară să rămână mai departe sub pulpana sa!

Unde era dispreţul politicienilor maghiari faţă de tot ce este românesc atunci când au venit la Bucureşti cu căciula în mână cerşindu-ne întovărăşirea?!

Unde era dorul de libertate şi neatârnare care animă, se zice, întreaga istorie a cavalerilor maghiari?!.

Prin ce impuneau românii în faţa vecinilor maghiari ?

Prin faptul evident că în această parte a Europei, a lumii, statul cel mai vechi şi mai stabil, cu o continuitate neîntreruptă de peste 600 de ani, era statul român.

Nici în toată Europa nu găseşti multe popoare care s-au învrednicit de o asemena performanţă politică!

Semn de cuminţenie şi de înţelepciune atât la nivelul domnilor, cât şi la nivelul omului de rând de la talpa Ţării!

Nu întâmplător românii se numără şi printre cele numai câteva popoare din

Europa care au fost în stare să elaboreze un cod juridic propriu, vestitul Jus Valachicum.

Da, oameni buni, aşa s-au petrecut lucrurile după Trianon!

A fost un moment jenant pentru bieţii unguri, iar guvernanţii şi mai apoi istoricii români, ca nişte veritabili domni, ca nişte adevăraţi boieri, ca nişte buni vecini, ca nişte oameni adevăraţi, ne-am abţinut să-l popularizăm, să-l mediatizăm şi să-l comentăm!

Să facem caz, ori, ferit-a Sfântul, să facem haz! Căci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decât unul complet defavorabil ne-prietenilor noştri! Şi poate că aşa ar trebui să procedăm şi în continuare! Să facem uitate asemenea momente de slăbiciune ale Celuilalt!

Din păcate, abnegaţia ungurească sistematică, instituţionalizată, de

a lovi şi calomnia tot ce este românesc, ne obligă să părăsim îndătinata

noastră atitudine de a-i lăsa pe neprieteni în plata Domnului.

Bunătatea noastră şi bunul nostru simţ sunt considerate slăbiciune, prostie chiar!

E timpul ca această impertinenţă să capete răspunsul cuvenit, iar cei fără ruşine să fie obrăzniciţi şi puşi cu nasul la perete, să nu şi-l mai ridice aşa de sus fără niciun temei!

Dacă nu se găsesc maghiarii de bun simţ care să-i tragă de mânecă pe conaţionalii lor mai zănateci sau nu îndrăznesc, să ne ocupăm noi, românii, de această trebuşoară!

Şi s-o facem de data asta temeinic, cu sistemă!

Avem nevoie, aşadar, de o strategie bine pusă la punct prin care să contracarăm eforturile sistematice ale celor care, cu fel şi fel de minciuni, ne calomniază şi ne sabotează cu orice OCAZIE!

Noi nu avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca să le răspundem, ci avem de partea noastră adevărul şi nu mai putem întârzia cu punerea în funcţiune a acestei arme teribile: ADEVĂRUL!

Şi adevărul este de partea noastră în cele mai multe cazuri!

Numai detractorii noştri au motive să se teamă de adevăr!

Ceea ce înseamnă că îl avem de partea noastră şi pe bunul Dumnezeu, care este, în fapt, alt nume al adevărului.

Numai că trebuie să avem grijă mare:

ATENȚIE...

 Dumnezeu, oricât ne-ar iubi, nu ne bagă şi în traistă!

Ne-a iubit Dumnezeu atunci, la Alba Iulia, şi a vegheat Sfântul Duh la opera care se finaliza în acea zi de neuitat. 

Dar acel final fericit se împlinea prin fapte de vitejie şi de dăruire apostolică a cărturarilor noştri, şi datorită jertfei româneşti din acei ani teribili ai Marelui Război.

Tuturor românilor aşadar, pentru fiecare român în parte şi pentru întreg Neamul nostru cel româ nesc, inima şi fruntea sus.....

Dați și altor români să ia la cunoștință!.....Preluat: VASILE BORZ

***

 ❤ Cavalcada - Poezie scrisă de Radu Gyr


În freamăt lung de mare treapăt

Pe armăsari de-aramă grea,

Gonind s-ajungă pân' la capăt,

Înalţi, cu pumnul pe plăsea,

Atâţia trec şi râd cum şchioapăt

În urma lor, pe gloaba mea.


În urma lor pe gloaba mea!


Galopul lor înghite poşte,

Potcoava sfarmă cremenea,

Sau scoală smârcuri să mă-mproşte

Cu smoala-i putredă şi rea,

Căci m-au lăsat la zeci de poşte

În urma lor, pe gloaba mea.


În urma lor pe gloaba mea!


Nu-i poticneşte-n drum nici sete,

Nici răni nu-şi spală la cişmea,

Nici munţii nu le stau perete.

Eu cad în fiece vâlcea,

Las zdrenţe-n fiece scaiete,

Julit mă urc pe gloaba mea.


În urma lor pe gloaba mea!


Şi cum merg cetele buimace

Spre nicăieri, spre nimenea,

Se-afundă goana în băltoace

Şi cade primul frânt din şa.

Pe lângă şanţu-n care zace

Eu trec la pas cu gloaba mea.


În urma lor pe gloaba mea!


Şi rând pe rând încep să cadă,

Le sună zaua-a tinichea,

Eu n-am nici zale, n-am nici spadă,

Dar cred într-un crâmpei de stea;

Şi-n timp ce corbii vin să-i roadă

Târâş mă urc pe gloaba mea.

'Naintea lor pe gloaba mea ! 


Imagine via iStock


#DoruOctavianDumitru

***

 Sfântul Ilie Lăcătuşu este un sfânt cu adevărat mare înaintea lui Dumnezeu


Mărturia părintelui Ioan de la Rarau


- Părinte Ioan, spuneţi-ne câteva cuvinte despre părintele Ilie Lăcătuşu, ale cărui moaşte întregi şi binemirositoare au fost găsite acum câţiva ani în Bucureşti…


- Aflând de la cineva de la Bucureşti de părintele Ilie Lăcătuşu, care zicea că părintele vorbeşte şi face minuni, de curiozitate am mers şi eu la un prieten care avea maşină şi m-a dus la cimitir. Eu nu cunosc Bucureştiul şi nu ştiam unde să merg. Şi a vrut Dumnezeu ca să vină fata părintelui Ilie Lăcătuşu la cimitir acolo, deşi nu fusese de vreo două-trei zile.

Am socotit că Dumnezeu a vrut aşa ca să-mi facă un favor, pentru că eram străin de Bucureşti, la distanţă foarte mare şi poate pentru dorinţa asta de a-l vedea şi de a se confirma ceea ce am auzit, să văd personal cu ochii mei, Dumnezeu a vrut ca fata să vină.

Şi intrând înăuntru, am văzut un mort adevărat, cu ochii închişi, complet, nemişcat. M-am mirat când l-am văzut fără capac deasupra, fără mirosuri. 


Omul, când moare, în două-trei zile trebuie să-l trateze cu fel de fel de chimicale ca să nu răspândească mirosuri, ca să nu putrezească imediat; sunt mulţi care au început să putrezească din cauza păcatelor. Iar el - nimic, de atâţia ani, trăind în aer ca toţi oamenii, şi descoperit, şi fără niciun fel de miros. M-am pus în genunchi şi capul l-am aplecat pe sicriu şi am făcut o rugăciune. Şi, bineînţeles, în rugăciune am pomenit pe Mântuitorul, Maica Domnului şi după aceea pe el, personal, ca să se roage pentru iertarea păcatelor mele. Şi când am ridicat capul şi m-am uitat la el, era cu ochii deschişi mari. Atunci, neaşteptat - pentru că sfântul face minuni, deschide ochii, se mişcă, vorbeşte la cei care sunt vrednici - eu, socotindu-mă cu totul nevrednic de aşa ceva, am rămas impresionat când am văzut că a deschis ochii mari. Am plecat din nou capul şi am făcut o rugăciune şi când am ridicat din nou capul, ochii i-a mişcat în direcţia mea, se uita cum se uită oamenii fără să învârtă capul - dar ochii i-a învârtit exact spre mine. Şi fata Părintelui Lăcătuşu zice: „Părinte, tata vrea să-ţi vorbească, întreabă ceva”. Şi, în clipa aceea, neaşteptând altă invitaţie, m-am uitat în spate, ştiam când eram eu în cimitir mai erau vreo trei oameni - acum erau vreo patruzeci-cincizeci de oameni în spatele meu. Şi atunci m-am ridicat şi am plecat.


Şi am rămas cu convingerea că Sfântul Ilie Lăcătuşu este un sfânt cu adevărat mare, mare înaintea lui Dumnezeu. Nu-i cunosc activitatea, nu-i cunosc viaţa, ştiu că a fost un preot care a făcut puşcărie pe timpul comuniştilor şi din cauza asta nu vor să-l canonizeze conducătorii.

Am mai mers altă dată, ca la doi ani, şi am intrat iar la părintele Ilie Lăcătuşu. Am pus iarăşi capul pe sicriu şi m-am rugat; înainte însă iarăşi am pus mâinile mele pe mâinile lui - ţepene complet, reci ca gheaţa, cum sunt morţii şi, după ce m-am rugat puţin, am pus mâinile mele pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui se mişcă în sus şi în jos, se mişcau cu mâinile mele.


- Dumneavoastră îi mişcaţi mâinile sau nu?

- Eu le-am mişcat. Am pus mâinile mele pe mâinile lui.

- A, deci erau mişcate de mâinile dumneavoastră?

- Mâinile mele erau pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui nu mai erau reci ca gheaţa, erau calde. Şi am mişcat să văd dacă se mişcă. Se mişcau mâinile şi am rămas uimit. Am văzut un mort, da’ nu-i mort, un mort viu.

- Nu mai erau rigide?

- Nu, absolut deloc. Erau flexibile.

- Nu se vedeau semne de putrefacţie…

- Absolut nimic, ca viu, şi cu mustaţă şi cu tot absolut.


- Cu părintele Ilie aţi auzit şi alte minuni?

- Spunea cineva că a vorbit cu el şi am rămas atunci foarte gânditor: cum poate un mort după atâţia ani să vorbească? Cum poate de atâţia ani să fie şi să nu putrezească. Şi am auzit că ar fi spus, înainte de a muri: „Pe mine mă îngropaţi jos dar după nu ştiu câţi ani, o să puneţi preoteasa în locul meu şi pe mine o să mă lăsaţi deasupra” - exact cum s-a întâmplat acum. Era deci şi înainte văzător cu duhul, prin darul proorociei. Dacă n-ar fi fost sfinţii aceştia care străjuiesc ţara noastră din toate părţile şi se roagă pentru noi, nu ştiu ce s-ar fi întâmplat.


- Vă rugaţi lui ca unui sfânt? Faceţi rugăciuni către părintele Ilie?

- Nu ştiu cât de mult mă rog eu, dar ştiu că este un sfânt, un mare sfânt, aşa cum este şi Sfântul Calinic de la Cernica, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Dimitrie Basarabov, Sfânta Filofteia, sfinţi mari, mari de tot.


(Pr. Ioan de la Rarău - Interviu realizat de Danion Vasile, publicat în Revista Ati tudini nr. 3/2008, pag. 28-29)

***

 😢.....Basmaua mamei șade-n cui,

O strâng la piept, că mama nu-i...

S-a dus să răsădească flori

Într-o grădină după nori,

Și-o tot aștept să vină iar…

Dar în zadar...


S-a dus cu cât era pe ea,

Nici o lețcaie nu avea,

Doar zâmbetu-mpietrit pe față,

În palme... faptele de-o viață

Și-n poala sufletului său…

Bocetul meu...


Mereu o caut din priviri,

Pe drum, prin casă, prin vecini...

Și uneori chiar mi se pare

Că o zăresc în depărtare

Și dau să ies în calea sa …

Dar nu e ea...


Unii mi-au spus că nu se poate

Să o zăresc în tot și-n toate,

Că mama s-a tocmit la sfinți,

Degeaba stau să-mi sar din minți,

S-o uit că altfel e prăpăd…

Dar eu, o văd...


Ba pune busuioc la grindă,

Ba scutură un țol din tindă,

Ba-i cu găleata la fântână

Și mă reped să-i iau din mână,

Dar până să ajung la ea…

Nu mai era…


Mă tot închin și fac pomană,

Dar dorul nu știe de strană,

Nici lacrima de sărbătoare,

Nici nodu-n gât ce e uitare,

Nici timpul nu e de vreun leac...

Și eu tot zac...


Da-n colțurile băsmăluței

Parcă simt mâinile măicuței,

Simt lacrima de la icoană,

Iubirea ei de pus pe rană

Chiar și mirosul e i.... de zici, 

Că e aici...

  (Liliana Burac)

***

 Cândva, un om, un biet argat,

Creștin, cu inima curată,

Lucra la un stăpân bogat,

Aproape pe nimica toată!

N-avea nimic, sărac lipit,

Trăia așa de azi pe mâine,

Muncind la omul înstărit,

Pentru un pat și-un colț de pâine!

Dar, într-o zi, și-au luat bucate

Și au pornit la drum, călare,

Bogatul vrând să îi arate,

Argatului său, tot ce are!

Șezând în șa, mândru, pe cal,

Fiind timp frumos, ziua senină,

Îl duse pe argat pe-un deal

Și-i spuse, întinzând o mână:

-Privește-n zare...tot ce vezi,

Păduri, câmpii...tot ce-i mai bun...

Nu poți nici să-ți imaginezi

Ce am...cât am putut s-adun...

De-acolo, de pe deal, săracul,

Privind în jos, în depărtare,

Printre copaci, văzu conacul,

În toată marea lui splendoare!

Uitându-se în jur, apoi,

La umbră, pe lângă copaci,

Pășteau turme întregi de oi,

Sute de cai...și mii de vaci...

-Pământu-l vezi cât se întinde?

Nici nu mai știu să mai socot...

Tot ce cu ochii poți cuprinde,

Chiar și mai mult...al meu e tot...

Era o zi caldă de vară,

Fără un nor, s-aducă ploi,

Și se făcuse deja seară,

Cât au vorbit pe deal cei doi...

La-ntoarcere, pe-același drum,

Argatul, plin de Dumnezeu,

Șopti: -Aș vrea să-ți spun acum,

Ce bogăție am și eu...

stăpâne...uită-te în sus,

Vezi tu, cât sunt de multe stele?!

Eu până astăzi nu ți-am spus...

Să știi...că toate-s ale mele!

Tu nu poți să-nțelegi misterul,

Ce multe bogății am eu...

Privește și mai sus...e Cerul

Și cât Îl vezi, e tot al meu!

Chiar dacă, astăzi, pe pământ,

N-am decât țoala de pe mine,

Am încheiat un Legământ,

Care, de Cer, legat mă ține!

E greu ca să poți înțelege,

Dar va veni o zi în care,

Acolo sus, în Cer, voi merge,

Unde e veșnic sărbătoare!

Azi, toate ale tale sunt,

Dar vei pleca de-aici, stăpâne,

Că viața este frunză-n vânt,

Și nu vei lua nimic cu tine!

De-a înțeles ce-a spus argatul,

Nu aș putea ca să vă zic,

Dar la întoarcere, bogatul,

Tot drumul, n-a mai zis nimic!

Bogat, nu e acela care

Adună saci cu bani, mereu...

Boga t e omul care-L are,

În inimă, pe DUMNEZEU!....

Dorel Mărgan ....✍

***

 LA HISTORIA COMPLETA DE ALADINO Y LA LÁMPARA MARAVILLOSA: Un Viaje de Humildad y Heroísmo 🧞‍♂️🪔


La historia de Aladino es un relato fascinante que se ha transmitido a través de generaciones, formando parte de la famosa colección de cuentos de "Las mil y una noches". La versión más conocida de la historia probablemente sea la adaptación cinematográfica de Disney, pero su origen es mucho más antiguo y se encuentra enraizado en la tradición de narrativa oral de Oriente Medio.


Aladino era un joven pobre que vivía en una ciudad de Oriente Medio, a menudo descrito como ingenuo pero de buen corazón. La aventura comienza cuando un hechicero malvado, haciéndose pasar por el tío perdido de Aladino, lo convence de entrar en una cueva mágica para recuperar una lámpara vieja. El hechicero intenta engañar a Aladino, pero este último logra escapar con la lámpara.


La lámpara, que Aladino descubre que alberga a un genio, se convierte en la fuente de su fortuna. Al frotarla, el genio aparece y le concede a Aladino una serie de deseos. Con la ayuda del genio, Aladino se enriquece y se convierte en una persona de gran influencia y poder. También se enamora de la princesa de la ciudad, llamada Jasmín, y usa sus riquezas y el poder del genio para cortejarla y eventualmente casarse con ella.


Sin embargo, la historia no termina aquí. El hechicero, furioso por haber sido engañado y haber perdido la lámpara, regresa para vengarse. Usa su magia para robar la lámpara y secuestrar a Jasmín, obligando a Aladino a embarcarse en otra serie de aventuras para rescatarla y recuperar la lámpara. Finalmente, Aladino logra derrotar al hechicero y libera al genio, quien agradece su libertad convirtiéndose en amigo de Aladino.


Esta historia, con sus múltiples capas y personajes, no solo ofrece un relato emocionante de aventuras y magia, sino que también brinda lecciones sobre la humildad, la importancia de la astucia sobre la fuerza bruta, y el valor de la libertad. Aladino, de ser un joven ingenuo, se transforma en un héroe astuto y valiente. La historia ha sido objeto de numerosas adaptaciones y reinterpretaciones, cada una aportando su propio matiz a este cuento clásico.


#aladdin #aladino #cuentos #culturaarabe #orientemedio #librosrecomendados #jessic acanaltravel

***

 Îl vreau din nou pe Eminescu


Îl vreau din nou pe Eminescu,

Pe zeul nostru din Olimp,

Pe lângă plopii fără soţ,

Să-l port cu mine înc-un timp.


Îl vreau din nou pe Eminescu,

Cu el în suflet să mă plimb,

Luceferii să-i ţină calea

Să-i lumineze cu-al său nimb.


Îl vreau din nou pe Eminescu

Şi peste noapte să mă nasc,

Să fiu şi vântul, valul, versul,

“Scrisoarea” lui de la Damasc.


Ce sunt eu fără Eminescu?

Codru bătrân şi veştejit;

Pierdut-am frunza, chiar şi sensul,

Iar sufletul mi-i scorojit.


Mi-atât de dor de Eminescu

Că-n fiecare noapte plâng,

I-aud în visul meu şi mersul,

Apoi în braţe vreau să-l strâng .


versuri: Ioan Grigoraș

***

 Ma întrebi de m-as întoarce

Azi în anii tinereții?

Drept să spun nu prea mi-ar place

Să repet corvoada vietii. 


De greșeli mi-am făcut stocul

Și n-aș vrea să mai fac alte,

Dar aș vrea să am norocul

Să le dau uitării toate! 


Timpurile ce trecură?

Mulțumesc nu le mai vreau!

Oase rupte,alergatură ...

Îmi doresc să... mai și stau! 


Îmi doresc timpu-nainte!

Cât mai lung dacă se poate!

La nepoți să fac placinte,

Să am timp și de o carte. 


Să mă plimb în lumea largă,

Să  văd ce nu am văzut 

Viața, asta! mi-ar fi dragă!

Nu s-o iau de la-nceput. 


Vreu timpuri mai liniștite...

Să privesc cum crește Iarba,

Pe întinderi nesfârșite !

Și să uit ce este graba. 


Poate-aș vrea să mă întorc...

Puțin prin copilărie!

Cu amicii să fac cerc,

Să râdem de-orice prostie! 


Să-mi mai văd mama și tata,

Chiar de ar fi să mă mai certe!

Să le spun ca:-Uite gata!

Am să pun mâna pe carte. 


Și să-i strâng în brațe tare

Că mi-a fost așa de dor

Ca-au plecat în depărtare 

Și nu-mi e deloc ușor. 


În rest Doamne-s mulțumită!

Să-mi întorc anii n-aș vrea.

Nu mă dau încă bătută,

Și m-ă-mpac cu  vârsta mea.


     ✍️~Marinela Nichitovici Popa~

***

 Născuți am fost în ,, epoca de aur";

Născuți, c-așa era pe-atunci proiectul

Dar am făcut din educație, “tezaur”...

Și-am învățat ce e rușinea și respectul!

Nu am avut nici blugi, nici celulare

Dar am iubit tot orizontul, românesc.

Aveam expresii sfinte în vocabulare...

Atât “te rog frumos” cât și un “mulțumesc”

Stăteam la cozi de lapte sau de carne

Dar fericirea ne-o citeai pe buze.

Când mai greșeam, că este omenește...

Nu pregetam a spune: “mii de scuze”!Cu toți-am fost și șoimi și pionieri

Și cu mândrie ne purtam , cravata.

Amintirea e vie de parc-a fost, ieri...

Frumos ne-au educat mama și tata!

Autor - Teodor Ciurariu


***

 ✍️Daniel Cozmanciuc 


Iubirea mea rămasă intr-o vară 


Mă tot întreb de știi ce-i azi durerea?

De te răsfeți sau plângi in amintire, 

Mă doare-ncheietura și tăcerea...

Și scriu poemul tău în nemurire.


Sunt un rebel ce cheamă iar o vară,

Să îmi zâmbească soarele sedus 

Mai vreau să cred că vii la ceas de seară,

Să îți pictez pe chip un blând apus.


Devreme ... și-i târziu pentru regrete

Te-ntreb și mă întreb ce am ajuns?

Cerșesc o ploaie-n vară că mi-i sete...

Și vara mea se pare m-a învins.


Mai zbor cu tine-n gând, prin vise oarbe 

Și mă îmbăt din rouă , clandestin

O vară-așa ciudată mă absoarbe

Și mă transformă-n vin pentru destin.


Și beau din mine toate  cele duse ...

Ce-au fost cândva prescrise-n testament

Dar au plecat pe rând, râzând, seduse

Te-ai dus și tu dar încă te aștept.


O vară reintoarsă din iubire 

Te mai aștept pe bancă-n vechea gară,

Să-mi dai parfumul tău de fericire

Iubirea mea rămasă intr-o vară!


Drept uri de autor.


Poezie din vol doi.

***

 CARE ESTE DIFERENTA INTRE MAGIUN, MARMELADA, GEM SAU DULCEATA?


Magiunul, marmelada, gemul sau dulceata au un singur lucru in comun: fructele!


Modul in care se prepara fiecare in parte este diferit, la fel cum se intampla si cu textura sau gustul lor.


Fiecare sortiment se prepara in mod diferit, insa un lucru este clar: diferenta dintre ele vine din CANTITATEA DE ZAHAR ADAUGAT si anume:


- Dulceata are mult zahar, e ca un sirop cu fructe intregi in el, se folosesc intre 700 de grame si 1 kg de zahar la 1 kg de fructe

- In gem proportia este de 300 grame de zahar la 1 kg de fructe, 

- In marmelada se adauga cam 200 - 250 de grame de zahar la 1 kg de fructe, 

- In magiun este vorba despre ZERO ZAHAR ADAUGAT.


Conform DEX, MAGIUNUL ESTE: Produs alimentar, sub forma de pasta dulce, obtinut prin fierberea indelungata a prunelor (sau a altor fructe) - fara adaos de zahar.


Cuvantul "MAGIUN" deriva din limba Turca - MACUN insa, in functie de regine a tarii el se mai poate numi si LICTAR - (din limba maghiara - "lekvár" in Transilvania si Banat), PECMEZ (din limba turca, bulgara, sarba: "petmez" in Moldova si Bucovina)sau POVIDLA, (din limba  ucraineana "povydlo", poloneza "powidla" in Transilvania).


In esenta, MAGIUNUL este mai mult un mod de preparare si conservare a diverselor fructe si, cu toate ca MAGIUNUL DE PRUNE este cea mai cunoscuta varietate, el poate fi preparat din aproape orice fruct - pere, mere, caise, piersici, gutuie, struguri, fructe de padure, dovleac, etc.

_____________________________


PRACTIC - este vorba despre o SEMI-DESHIDRATARE lenta a fructelor fara NICI UN ALT ADAOS!


DATORITA MODULUI SPECIAL DE PREPARARE MAGIUNUL DE FRUCTE ARE NUMEROASE AVANTAJE PENTRU SANATATE:


1. Pentru ca are zahar natural din prune, care nu streseaza pancreasul si, prin urmare, este potrivit si persoanelor cu diabet (are indicele glicemic 39);

2. Pentru ca este foarte bogat in antioxidanti;

3. Pentru ca este bogat in fibre care stimuleaza digestia si te ajuta daca suferi de constipatie;

4. Pentru ca aduce un aport insemnat de minerale esentiale - potasiu, magneziu, fier, calciu, bor si seleniu, protejand sistemul nervos si muscular;

5. Pentru ca faciliteaza absorbtia calciului, a magneziului si a vitaminei D, mentinandu-ne oasele sanatoase;

6. Pentru ca intareste sistemului imunitar;

7. Pentru ca ne energizeaza si ajuta la detoxifierea organismului.


NU CONTINE GLUTEN, LACTOZA SI ESTE UN PRODUS VEGAN.


IMPORTANT! - deoarece este vorba despre o PASTA DE FRUCT 100% deshidratata lent - MAGIUNUL poate fi folosit cu succes si la prepararea oricaror dulciuri de casa, fie ca este vorba despre Clatite, Cornulete sau Prajituri. Practic, utilizarea lui este limitata doar de imaginatie :)

_____________________________


MODUL DE PREPARARE este in esenta, este f simplu - INSA NU USOR... 


Practic se spala fructele, se maruntesc (dupa caz si tip fruct), se scot samburii (dupa caz si tip fruct) si apoi se pun la fiert.


Pasta de fruct se fierbe pana scade in cantitate cca 50%-60% sau mai mult - in functie de umiditatea fructului, la foc MIC si amestecand incontinuu sa nu se lipeasca/arda.


Asta poate dura intre 8 si 10 ore. 


Practic se obtine o pasta groasa de fruct - fara ZAHAR adaugat NICI UN ALT ADAOS (conservanti, coloranti, pectine, etc).


Apoi urmeaza ambalarea: se sterilizeaza borcanele si capacele la bain-marie (90 de grade) timp de minim 20 de minute. Apoi se umplu borcanele si se inchid capacele. 


Urmeaza sterilizarea finala a produsului finit la bain-marie (90 de grade) timp de minim 30 de minute iar apoi borcanele se aseaza cu capoacul in jos si se lasa la racit lent.


Dupa cateva ore - se verifica toate borcanele daca au format vid. Cele care nu au format vid se separa, se inlocuiesc capacele si se reia procedura de sterilizare.


Rezultatul este un produs care poate fi stocat la racoare timp de 2 ani sau mai mult.

_____________________________


Foarte multa lume ne intreaba (mai mult sau mai putin politicos) de ce MAGIUNUL este mai scump decat DULCEATA sau GEMUL. 


Raspunsul este unul simplu - chiar daca toate se vand la borcan - MAGIUNUL ESTE CU TOLUL ALT PRODUS FATA DE GEM, DULCEATA SAU MARMELADA:


- metoda de preparare este laborioasa si de durata - un magiun de calitate se fierbe la foc mic intre 8 si 10 ore si nu are voie sa se prinda de vasul in care se prepara. Este mult de munca la el pentru ca prepararea sa dureaza ore întregi si pentru ca trebuie amestecat mai mereu.

- pierderea cantitativa - cantitate de fruct vs produs finit - este enorma comparativ cu celelalte metode de preparare, iar prin adaosul de zahar cantitatea de dulceata sau gem rezultata in  preparare este practic mai mare decat cea de fruct initiala.