My Lady in White

 

My lady in White 

Când am crezut că toate s-au sfârșit 

şi viața curge fără niciun rost, 

că ziua are numai asfințit, 

iar noaptea trece ca o zi de post, 

din eden, din tărâmul interzis, 

un înger de lumin-a coborât. 

O fată minunată, ca un vis, 

cum pe pământ nu s-a născut, oricât 

de multă vreme a trecut de când 

planeta noastră este-n univers. 

M-a alintat cu-aripa nopți la rând, 

m-a inspirat la fiecare vers,

mi-a dat puteri să mă ridic în zbor, 

să fiu la înălțime lângă ea, 

să o iubesc, să râd, să-mi fie dor, 

să nu-mi doresc nicicând pe-altcineva. 

Un înger de lumină, ca o stea, 

cu rochie de-un alb imaculat, 

ești și rămâi mereu, iubirea mea, 

în galaxie alta n-am aflat, 

nu s-a născut și nici în viitor

nu va mai exista una la fel... 

Mi-ai coborât din vise, pot să mor 

că am iubit cel mai frumos model.

versuri: Ioan Grigoraș