***

 ✍️Daniel Cozmanciuc 

Iubirea mea rămasă intr-o vară 

Mă tot întreb de știi ce-i azi durerea?

De te răsfeți sau plângi in amintire, 

Mă doare-ncheietura și tăcerea...

Și scriu poemul tău în nemurire.

Sunt un rebel ce cheamă iar o vară,

Să îmi zâmbească soarele sedus 

Mai vreau să cred că vii la ceas de seară,

Să îți pictez pe chip un blând apus.

Devreme ... și-i târziu pentru regrete

Te-ntreb și mă întreb ce am ajuns?

Cerșesc o ploaie-n vară că mi-i sete...

Și vara mea se pare m-a învins.

Mai zbor cu tine-n gând, prin vise oarbe 

Și mă îmbăt din rouă , clandestin

O vară-așa ciudată mă absoarbe

Și mă transformă-n vin pentru destin.

Și beau din mine toate  cele duse ...

Ce-au fost cândva prescrise-n testament

Dar au plecat pe rând, râzând, seduse

Te-ai dus și tu dar încă te aștept.

O vară reintoarsă din iubire 

Te mai aștept pe bancă-n vechea gară,

Să-mi dai parfumul tău de fericire

Iubirea mea rămasă intr-o vară!

Drept uri de autor.

Poezie din vol doi.