$$$

 ▪️ Judecătorul s-a uitat la bărbatul care împușcase pe președintele egiptean Anwar el-Sadat și l-a întrebat cu calm: 

—De ce l-ai ucis? 

— Pentru că era laic, a răspuns asasinul. 

Judecătorul s-a încruntat. 

— Ce înseamnă „laic”? 

Bărbatul a ezitat o secundă. 

— Nu știu. 

▪️ Într-un alt proces, acuzatul încercase să-l asasineze pe scriitorul Naguib Mahfouz. 

— De ce l-ai înjunghiat? a întrebat judecătorul. 

— Pentru că a scris un roman împotriva religiei. 

— L-ai citit?

— Nu. 

▪️ Într-o a treia sală, un alt bărbat era judecat pentru uciderea intelectualului Farag Fouda. 

— De ce l-ai ucis? 

— Pentru că nu avea credință. 

— De unde știi? 

— Stă scris în cărțile lui. 

— În care? 

Tăcere. 

— Nu știu. Nu le-am citit. 

— De ce nu le-ai citit? 

Bărbatul și-a plecat capul. 

— Nu știu să citesc, nici să scriu.  

În toate cele trei cazuri, tiparul era același. 

— Se ucidea pentru idei pe care nu le înțelegeau.

— Se condamna pentru cuvinte pe care nu le citiseră. 

— Se ura pentru concepte pe care nu le știau să le definească. 

Nu era convingere. Era repetiție. 

Nu era credință. Era ecou. 

Nu era certitudine. Era obediență oarbă. 

Violența nu s-a născut din gândire. S-a născut din absența ei. 

Ura nu se propagă prin cunoaștere. Se propagă acolo unde cunoașterea nu ajunge.

Și de fiecare dată când o societate renunță să educe, nu creează ignoranți, ci arme umane care nu știu de ce trag, dar sunt dispuse s-o facă. Acesta este prețul invizibil al ignoranței. Și întotdeauna îl plătește cineva care n-a făcut nimic ca să-l merite.*. ..

Alaa Al Aswany 

Scriitor egiptean