£££

 Bucureștiul are, în sfârșit, o stupă – un loc ridicat pentru rugăciune, meditație și pace

Cu greu le vine să creadă chiar și celor care au lucrat luni întregi pentru ca acest lucru să devină realitate, dar începând cu 18 august 2026, Bucureștiul are o stupă budistă Kadampa, ridicată în aer liber, într-o grădină-cimitir și consacrată după ritualurile tradiției din care face parte.

Nu a apărut însă peste noapte, pentru că în spatele monumentului alb care poate fi văzut astăzi se află luni de pregătiri, drumuri, obiecte adunate și consacrate, ceremonii și munca unor oameni care au dorit să lase în capitala României un loc destinat reculegerii și practicii spirituale.

Povestea a început cu alegerea și pregătirea locului, urmate de ceremonia de punere a temeliei, iar stupa propriu-zisă a fost construită și binecuvântată la Mănăstirea Nalanda din Franța, înainte de a fi transportată la București.

Între timp, au fost pregătite cu grijă toate elementele care urmau să fie așezate în interiorul ei, potrivit instrucțiunilor atribuite regretatului Lama Zopa Rinpoche, important maestru al tradiției budiste tibetane.

În dimineața zilei de 18 august 2026, munca a început devreme.

Cosmin Tenzin Yeshe și Josho Adrian Cirlea i-au ajutat pe venerabilul Tenzin Gendun și pe Veronica Anghelescu să transporte la locul ridicării stupei materialele necesare, în total aproximativ 100 de kilograme, iar acolo, împreună cu Mihaela Despa și Mircea, au început etapa finală a unui proiect pregătit timp de luni întregi.

Mai întâi a fost umplut tronul pe care urma să fie așezată stupa.

Conținutul său a fost pregătit după prescripțiile religioase ale tradiției, fiecare element având o semnificație precisă și nefiind tratat doar ca material de construcție.

În secțiunea centrală au fost așezate și sigilate Naga Vase și Earth Vase, vase rituale asociate, în această tradiție, cu pământul, locul și spiritele locale, acestea fiind apoi fixate în interior.

A urmat momentul în care stupa a fost ridicată pe tronul său din marmură albă.

Era punctul în care două părți ale proiectului, pregătite la sute de kilometri distanță una de cealaltă, se întâlneau în sfârșit: baza construită la București și corpul pictat și consacrat al stupei, venit de la Mănăstirea Nalanda din Franța.

A fost fixată cu grijă.

Și apoi s-a întâmplat ceva pe care cei prezenți aveau să-l primească drept un moment aparte al acelei zile.

Pe cer a apărut un curcubeu.

Pentru cineva din afara credinței lor putea fi pur și simplu un fenomen frumos al naturii, însă pentru oamenii care munciseră luni întregi și care tocmai vedeau proiectul încheiat, apariția lui în acel moment a căpătat inevitabil o semnificație profundă.

Au urmat ofrandele și Mandala, iar pentru unii dintre cei prezenți emoția s-a transformat în lacrimi.

Venerabilul Tenzin Gendun a oficiat ceremoniile Gektor și Rabné, ritualurile finale de consacrare prin care, în tradiția budistă tibetană urmată de comunitate, construcția este consacrată ca obiect sacru.

Au fost rostite dedicații pentru binele tuturor ființelor.

Josho Adrian a recitat imnuri dedicate lui Amitabha, inspirate din Marea Sutra a lui Buddha Amitayus, după care a fost recitată Sutra Inimii, unul dintre cele mai cunoscute texte ale budismului Mahayana.

La sfârșit nu a mai fost nevoie de multe cuvinte.

Oamenii s-au așezat împreună în liniște și meditație.

Fiecare purta probabil alte nume și alte chipuri în propria inimă, însă meritul spiritual al practicii din acea zi a fost dedicat, potrivit tradiției lor, tuturor ființelor simțitoare.

Și astfel, după luni de pregătiri, Bucureștiul a primit o stupă Kadampa complet consacrată, amplasată în aer liber în ceea ce comunitatea numește Garden of Maitreya – Grădina lui Maitreya.

Cei care au ridicat-o speră ca ea să rămână acolo cel puțin două sute de ani și chiar mai mult, mult după ce oamenii care au transportat cele o sută de kilograme de materiale, au pregătit vasele rituale, au turnat cimentul și au participat la ceremonia din 18 august 2026 nu vor mai fi.

Poate că acesta este unul dintre cele mai interesante lucruri atunci când oamenii ridică un monument spiritual.

Îl construiesc cu propriile mâini, într-o anumită zi și într-un anumit moment al vieții lor, dar îl construiesc pentru oameni pe care nu îi vor întâlni niciodată.

Dacă stupa va rămâne într-adevăr acolo două secole, într-o zi a anului 2226 cineva ar putea trece prin acel loc fără să știe aproape nimic despre Cosmin, Adrian, Tenzin, Veronica, Mihaela sau Mircea.

Și totuși va privi ceva ce mâinile lor au ajutat să existe.

Morala

Indiferent de religia căreia îi aparținem, există ceva profund omenesc în dorința de a lăsa după noi un loc în care altcineva să poată găsi câteva clipe de liniște, pentru că templele, bisericile, mănăstirile, stupele și toate locurile ridicate pentru rugăciune ne amintesc că omul nu a căutat niciodată numai un acoperiș pentru trup, ci și un spațiu în care sufletul să poată tăcea.

Pe 18 august 2026, câțiva oameni au încheiat la București un proiect început cu luni înainte.

Pentru ei însă nu era doar finalul unei construcții.

Era începutul unei povești pe care speră să o continue oameni încă nenăscuți.

Oare câte dintre lucrurile pe care le construim astăzi vor mai putea spune ceva despre noi peste două sute de ani?

#București #Stupa #Kadampa #GardenOfMaitreya #Budism #BudismTibetan #Maitreya #Amitabha #LamaZopaRinpoche #NalandaMonastery #Meditație #Spiritualitate #România #18August2026