£££

 Bacha bazi – copilăria furată băieților transformați în divertisment pentru adulți

Există forme de violență despre care lumea vorbește mult și există altele care supraviețuiesc tocmai pentru că se petrec în spatele ușilor închise, într-un amestec de sărăcie, teamă, putere și tăcere, iar bacha bazi, expresie din limba dari tradusă aproximativ prin „jocul cu băieții”, aparține acestei a doua categorii, fiind o practică de exploatare și abuz asupra minorilor de sex masculin asociată în special cu Afganistanul.

În spatele unei denumiri care poate părea aproape inofensive se ascunde însă o realitate profund dureroasă, pentru că băieți, adesea adolescenți proveniți din familii foarte sărace sau vulnerabile, sunt puși să danseze și să distreze grupuri de bărbați adulți, fiind îmbrăcați uneori în haine viu colorate și machiați, iar pentru unii dintre acești copii spectacolul nu reprezintă decât începutul unei situații în care pot urma constrângerea, exploatarea sexuală și imposibilitatea de a scăpa de cel care îi controlează.

Victimele provin frecvent dintre copiii aflați deja la marginea societății, acolo unde sărăcia extremă, pierderea părinților, strămutarea provocată de război sau datoriile familiei pot transforma un copil într-o pradă ușoară pentru un adult bogat și influent, iar atunci când familia însăși depinde economic de persoana care îl ia pe băiat sub „protecția” sa, posibilitatea copilului de a refuza devine aproape inexistentă.

În numeroase relatări despre această practică apar adolescenți cu vârste cuprinse aproximativ între 10 și 18 ani, în special băieți aflați în primii ani ai adolescenței, iar vulnerabilitatea lor nu vine numai din vârstă, ci și din faptul că mulți sunt orfani, refugiați, persoane strămutate în interiorul țării sau copii ai unor familii care nu dispun nici măcar de resursele necesare supraviețuirii.

Practica a fost documentată în diferite regiuni ale Afganistanului, inclusiv în provincii nordice și nord-estice precum Kunduz, Balkh, Samangan și Takhar, dar fenomenul nu poate fi redus la o singură zonă, mai ales într-o țară în care decenii de război au distrus instituții, au împins milioane de oameni în sărăcie și au creat medii în care cei care dețin arme, bani sau influență pot exercita o putere enormă asupra celor vulnerabili.

Rădăcinile istorice ale fenomenului sunt complexe, existând mărturii despre băieți tineri care dansau sau ofereau divertisment în anumite medii masculine din Asia Centrală și Afganistan cu mult înaintea conflictelor contemporane, însă existența unor precedente istorice nu trebuie confundată cu o justificare a abuzurilor moderne, deoarece atunci când un minor este constrâns, cumpărat, traficat sau exploatat sexual nu mai vorbim despre tradiție ori spectacol, ci despre violență asupra unui copil.

Deceniile de conflicte armate din Afganistan au făcut situația și mai dificilă, pentru că războiul nu distruge numai clădiri și drumuri, ci slăbește poliția, justiția și mecanismele prin care cei vulnerabili ar trebui protejați, iar atunci când autorul abuzului este un comandant, un om înarmat sau o persoană influentă, copilul și familia sa pot avea foarte puține posibilități reale de a cere ajutor.

În perioada fostei Republici Islamice Afganistan, legislația a ajuns să incrimineze explicit bacha bazi, inclusiv prin noul Cod penal adoptat înainte de revenirea talibanilor la putere, însă existența unei legi nu a însemnat automat dispariția fenomenului, organizațiile internaționale și rapoartele privind traficul de persoane continuând să documenteze probleme legate de exploatarea copiilor și de impunitatea celor responsabili.

După revenirea talibanilor la putere, în august 2021, posibilitatea organizațiilor independente de a monitoriza asemenea abuzuri a devenit și mai limitată, ceea ce înseamnă că amploarea actuală a fenomenului este dificil de stabilit cu precizie, iar atunci când accesul jurnaliștilor, cercetătorilor și organizațiilor pentru drepturile omului este restrâns, absența statisticilor complete nu trebuie confundată cu absența victimelor.

Din perspectiva drepturilor copilului, lucrurile sunt însă mult mai simple decât disputele istorice sau politice care înconjoară Afganistanul: un copil nu poate fi tratat drept proprietatea sau divertismentul sexual al unui adult, iar exploatarea minorilor poate intra în sfera traficului de persoane, a exploatării sexuale și a formelor contemporane de sclavie, încălcând principiile fundamentale ale protecției copilului consacrate de instrumentele internaționale.

Poate cea mai dureroasă parte a acestei povești este ceea ce rămâne după ce muzica încetează, pentru că în spatele imaginilor cu haine colorate și dansuri există copii care ar fi trebuit să se afle la școală, să se joace, să fie protejați de adulți și să-și construiască viitorul, nu să învețe de mici că sărăcia lor le permite celor puternici să le cumpere tăcerea și să le transforme vulnerabilitatea într-o formă de dominație.

Iar tocmai de aceea, atunci când vorbim despre bacha bazi, este important să nu transformăm tragedia acestor copii într-o condamnare colectivă a afganilor, a musulmanilor sau a unei întregi culturi, pentru că victimele și oamenii care încearcă să combată asemenea abuzuri provin chiar din societatea în care fenomenul există, iar responsabilitatea aparține celor care exploatează copiii și sistemelor care le permit să o facă fără consecințe.

O societate poate fi judecată și după felul în care îi protejează pe cei care nu au puterea de a se apăra singuri, iar atunci când sărăcia, războiul, frica sau tradiția sunt folosite pentru a ascunde exploatarea unui copil, primul lucru care trebuie apărat nu este reputația unei comunități și nici puterea unui adult, ci copilăria celui căruia i-a fost luat dreptul de a spune „nu”.

Câtă suferință poate rămâne nevăzută atunci când victimele sunt copii prea speriați sau prea lipsiți de putere pentru a putea vorbi?

#BachaBazi #Afganistan #DrepturileCopilului #ProtejațiCopiii #StopAbuzului #ExploatareaMinorilor #TraficDePersoane #DrepturileOmului #CopilărieFurată #Istorie #NuÎnchideOchii