&_&

 S-a întâmplat în 9 iulie1926: S-a născut renumitul acordeonist Marcel Budală, faimos pentru interpretarea muzicii lăutărești (d. 1989). Mama sa era din Câmpina, iar tatăl său din Iași. Ambii aveau ascendență muzicală . Gheorghe Sarău precizează: "S-a spus greșit că tatăl și mama lui Marcel Budală nu erau muzicieni. Dimpotrivă, tatăl lui Marcel Budală - Anton (Tonică) Budală - cânta la pian, iar mama lui, tot de etnie romă, era solistă vocal. Anton a mai avut doi frați - pe Mircea și Mihai (m. în 1981) - tot la Câmpina - și trei surori: Sofița (la Iași), Muțu și Marcela - la București. Tatăl acestor șase copii a fost Theodor Budallă (bunicul lui Marcel Budală), care a cântat la curtea țarului rus, la Moscova și Astrahan'.  

În 1933 începe să înveţe să cânte la pian, putând trece uşor la acordeon. Din 1940 renunţă complet la pian în favoarea acordeonului. Astfel, alături de Gheorghiţă Trandafir, Marcel Budală devine unul din primii acordeonişti din Bucureşti (în jurul anilor '46 - '47). Atunci, la Bucureşti, „a murit” armonica, introducând-se în muzica lăutărească un nou instrument. În 1946 terminându-şi liceul, este încadrat în orchestra de muzică populară a Direcţiei Generale a Serviciului Muncii (DGSM), dirijată în acea perioadă de cunoscutul Iancsi Korosy. În 1949 este angajat în cadrul Orchestrei de Muzică Populară a Radiodifuziunii astfel fiind unul din fondatorii acesteia. Din 1950 începe să devină din ce în ce mai cunoscut. 

În perioada 1960 - 1968, colaborează cu mari dirijori şi şefi de orchestre, notabili fiind Constantin Mirea, Radu Voinescu şi Nicu Stănescu.Arta muzicală a lui Marcel Budală poate fi considerată ca fiind emblematică pentru o perioada de „clasicism” a muzicii populare de concert. Importante sunt respectarea tempoului just al jocului şi cântecului, caracterului şi locului formulelor ornamentale specifice, unei frazări fireşti şi neostentative şi folosirii elementelor tehnice de virtuozitate în scop expresiv şi nu pentru paradă. Surprinzătoare sunt agilitatea degetaţiei, cu deosebire a dublelor, triplelor şi cvadruplelor staccaturi, dar şi tehnica mânuirii burdufului, prin care Marcel Budală realiza bogate plaje de nuanţe, ajungând până la sunete aproape şoptite. Inteligenţa folosirii contrastelor şi a expresivităţii intensităţilor sonore rămâne unul dintre darurile sale de excepţie în care nu a fost până în prezent egalat. Nu numai cântecele liric-lăutăreşti ci şi horele sale de ascultare sau chiar sârbele lui Marcel Budală sunt intonate de către acordeonul său foarte expresiv (în special pentru generaţia din care face parte). A fost răsplătit cu „Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (12 septembrie 1968) „pentru merite deosebite în activitatea muzicală” 

Moare la data de 6 ianuarie 1989 la Bucureşti.

Surse:

Sarău, Gheorghe , „Floarea rromă. I rromani luludǐ. 55 de exponenți rromi din România, decedați după 1989”, București: Editura Vanemonde, 2016, p. 15-16 

https://folclor-romanesc.ro/marcel-budala-biografie/

https://www.academia.edu/34792452/Floarea_rrom%C4%83_I_rromani_lulud%C7%90_55_de_exponen%C5%A3i_rromi_din_Rom%C3%A2nia_deceda%C5%A3i_dup%C4%83_1989

https://www.youtube.com/playlist?list=PLEts-DOJXgNnVxJ9NuT3Mwnv66kdjIMVv

https://www.bunicutavirtuala.com/marce l-budala/