&&&

 „Doamna mea” și acordeonul care n-a mai tăcut: povestea lui Fărâmiță Lambru ( comentarii și in foto) 

Faramita Lambru a fost unul dintre cei mai compleţi şi originali lăutari bucureşteni din a doua jumătate a sec. XX. Ca instrumentist, cânta cu virtuozitate excepţională la başii mâinii stângi ai acordeonului, după cum stăpânea şi întreaga gamă de fiorituri melodice (de extremă fineţe şi subtilitate tehnică lăutărească, aproape “vocală”, pentru mâna dreapta). Fărâmiţă Lambru a fost primul acordeonist din România care a cântat la acordeon un solo de başi, la sfârşitul anilor ’40.

Născut la 15 septembrie 1927 într-o veche familie de lăutari, Faramita Lambru, a învățat să cânte de la tatăl său, violonistul Tudor Fărâmiță, încă din copilărie. Având un auz foarte bun, Faramita Lambru a reținut repede repertoriul uzual țigănesc, dar mai ales stilul vocal de interpretare. A început să învețe să cânte la acordeon în 1947, debutul artistului având loc 2 ani mai târziu când, aflat în București pentru stagiul militar, colaborează cu formații muzicale reprezentative ale armatei.

Acordeonist și interpret vocal excepțional, Faramita Lambru a avut norocul de a o întâlni pe Maria Tănase când avea 24 de ani, ajungând astfel ca timp de zece ani (1953-1963) să devină membru al formației muzicale populare și lăutărești care o acompania pe marea artistă.  Pe Youtube există câteva înregistrări excepționale cu Fărâmiță Lambru, lăutarul care a intrat în legendă alături de Maria Tănase, pe care o numea numai “Doamna mea”. Un bărbat fermecător, pasional, cu părul și ochii negri, întotdeauna impecabil îmbrăcat. Un domn, un actor șarmant, maestru al muzicii lăutărești și păstrător al cântecelor vechi românești.

Prima întâlnire dintre cei doi a avut loc la Teatrul de Estradă din Bucureşti, aşa cum evocă Maria Roşca în cartea ” Maria Tănase”: 

,, Sărut mana, doamna, eu sunt Fărâmiţa Lambru". La Teatrul de Estrada din Bucuresti, Maria Tanase astepta un nou instrumentist. L-a privit pe tânarul ţigan cu ochi încercanati şi părul creţ. I-a zambit si l-a pus să cante. Fărâmiţă si-a ridicat acordeonul pe umeri, un Hohner de 48 de basi, cu burduful spart. Şi a început. Apoi au interpretat împreuna melodia "Asta iarna era iarna". Maria a izbucnit în râs: "Măi Fărâmiţa, mă trage curentul de la acordeonul tau..." 

În perioada 1952–1956 face parte ca instrumentist și în formația de muzică populară a Teatrului de Estradă din București. În calitate de acordeonist al Mariei Tănase a stăpânit un repertoriu de aproape 200 de piese instrumentale și peste 150 de piese vocale, având un har particular în interpretarea repertoriului lăutăresc urban (mahala), admirabil ilustrat mai ales vocal.

În ţară, în paralel cu spectacolele susținute alături de Maria Tănase, Faramita Lambru a cântat prin cele mai cunoscute cârciumi din Bucureşti. Maria Tănase l-a ajutat să se angajeze în 1956 la Teatrul “Constantin Tănase”, acolo unde a devenit solist şi dirijor al orchestrei populare. 

După moartea artistei Maria Tănase în 1963, Faramita Lambru a cunoscut o vertiginoasa cariera de virtuoz popular al acordeonului și dirijor al Teatrului regional “Ion Vasilescu” din București cu care a întreprins turnee artistice în Franța (1965 și 1967), Republica Democrată Germană (1966) și Italia (1966) și în capitala U.R.S.S., câștigându-și astfel notorietate internațională. Faramita Lambru a apărut în diverse concerte și spectacole de revista, a colaborat cu Orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii, dar mai ales a participat la petreceri populare (nunti, botezuri), care i-au afectat organismul măcinat de tuberculoza, cânta cu vocea nepermis de mult.

 A avut șansa de a intra în cinematografie, grație talentului său desăvârșit datorită căruia a fost asemuit cu un alt lăutar român celebru, Zavaidoc. A apărut în filmele: Dincolo de barieră (anul 1965 alături de actorul Ion Dichiseanu), Tunelul (anul 1966, turnat la Moscova, alături de actorii Ștefan Bănica, Margareta Pâslaru și Florin Piersic), iar în anul 1971 a apărut în filmul Facerea lumii alături de marii actorii Toma Caragiu şi Colea Răutu.

A avut un singur copil, o fetiță după care era topit, Camelia. Pentru ea a fost omul pe care l-a iubit mai presus de orice: Tata! Intr-un interviu acordat site-ului B365, fiica lui Fărâmiță Lambru, spunea despre familia sa : “Părinții mei s-au cunoscut la Teatrul “Constantin Tanase”, iar nașa lor de cununie a fost Maria Tănase. Tata avea o fotografie de-a ei cu o candelă cu luminiță în cameră. Toată viața lui a ținut-o în casă. A ars până când a murit el și până când am plecat noi din România. Maria Tănase i-a iubit mult pe amândoi parinții mei. Venea în casa lor, mâncau împreună, l-a iubit și l-a apreciat foarte mult pe Tata. Când l-a auzit cântând, urechea Mariei Tănase a înțeles repede că tata este foarte talentat. I-a plăcut cum cântă și de atunci au rămas împreună. Maria Tănase i-a luat și primul lui acordeon nou, un Hohner. Cu acel dar de la Maria a cântat Tata tot restul vieții”.

Bolnav de diabet şi fumător înrăit, Lambru şi-a continuat cariera în ciuda primelor semne ale bolii de plămâni. Se spune că nu s-a menajat deloc şi nu a refuzat nicio invitaţie la spectacole, nunţi sau botezuri. S-a îmbolnăvit de tuberculoză şi după o grea suferinţă a murit în 1974, fiind înmormântat în cimitirul ”Izvorul Nou” din Bucureşti.

George Stanca, în revista Flacăra, 1974, la moartea lui Fărâmiță Lambru scria: “Cu câțiva ani în urmă l-am întâlnit pentru un interviu la Gambrinus. A doua zi a venit la redacție, mi-a lăsat o poză, el cu acordeonul, având ștampila unui fotograf din Bucureșți.”Aveți grije să se vadă și acordeonul, că și el muncește!, mi-a spus”. Iată însă acum, acordeonul acela care timp de 24 de ore a cântat la plecarea Doamnei Maria, nu mai muncește, fiindcă și-a luat concediu pe viață. Și el și Fărâmiță Lambru”.

 

 Surse:  

Pe larg în - Maria Roşca,  ”Maria Tănase”, Editura: Muzicala, An 1988, București ( foto 6) 

  - Viorel Cosma – „Lăutarii de ieri și de azi”, Editura Du Style, București, 1996, probabil cea mai importantă sursă muzicologică pentru Fărâmiță ca lăutar/acordeonist  ( foto 7) ;  „Interpreți din România. Lexicon. Dirijori – cântăreți – instrumentiști – regizori”, vol. I A–F, Editura Galaxia, București, 1996,  fișă bio-bibliografică pentru Fărâmiță Lambru, p. 289.

 - „ Muzică populară românească interpretată la acordeon” – Fărâmiță Lambru / Marcel Budală, Electrecord, 1966.

-  Antoaneta Dohotariu ,, Camelia Fărâmiță, singurul copil al lui Fărâmiță Lambr u” 15 septembrie 2022 in B365,