&$$

 S-a întâmplat în 6 mai 1600, 26 aprilie/6 mai 1600: La această dată, oștile lui Mihai Viteazul intrau în Moldova și, ulterior, l-au alungat pe Ieremia Movilă, ocupând Moldova, realizând astfel prima unire politică a celor trei Țări Române. Ulterior, într-un hrisov emis la Iaşi, la 27 mai 1600, Mihai Viteazul se intitula: „Io Mihai voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Româneşti şi al Ardealului şi al Moldovei”. Anterior, evenimentului amintit aici, la 21.X/1.XI.1599, Mihai îşi făcuse intrarea triumfală în Alba Iulia, întreg teritoriul Transilvaniei trecând sub autoritatea sa în urma victoriei de la Şelimbăr, din 18/28.X.1599.

În Moldova, la începutul domniei lui Mihai, era domn Aron Tiranul. El făcea parte din alianța anti-otomană și, pornind în 1594 în aceeași zi răscoala cu Mihai Viteazul, reușește să ia de la turci Ismailul. Sigismund Bathory, bănuindu-l de necredință, face să fie prins de Răzvan, comandantul gărzii ungurești de la curtea ieșeană, și e dus în Transilvania. În locul lui ajunge la tron Răzvan, sub numele de Ștefan-Vodă. Acesta era supus cu totul principelui ardelean, ceea ce supără pe polonezi care aveau pretenții de suzeranitate asupra Moldovei. De aceea, ei sprijină pe boierul Ieremia Moghilă(Movilă), reprezentant al unei puternice familii și refugiat peste Nistru, ca să ocupe domnia. Oastea polonă, comandată de hatmanul Zamoyski, instalează pe Ieremia la Iași. Când Răzvan se întorsese din Țara Românească, unde se dusese împreună cu Sigismund Bathory ca să-i dea ajutor lui Mihai după Călugăreni, el e învins într-o luptă la satul Areni, unde este și ucis.

Ieremia Movilă era supus polonezilor, plătea regulat tribut turcilor și nu dorea să ia parte la planurile de eliberare de sub suzeranitatea otomană. Mai mult, încercase chiar să-l omoare pe Mihai Viteazul „cu otravă sau prin trădare”. De aceea Mihai, în primăvara lui 1600, intră cu ostașii săi prin trecătoarea Oituz, coborând pe valea Trotușului. Un alt detașament pătrundea prin nord, pe la Câmpulung, în timp ce un al treilea, sub conducerea fiului său, Nicolae Pătrașcu, trecea Milcovul, venind dinspre Țara Românească. Oastea lui Ieremia e înfrântă la Bacău și, în cele din urmă, la Verbia, undeva în ținutul Botoșaniului. Cetatea Neamțului și Suceava se supun „mai mult de spaimă decât prin luptă”, după spusele cronicarilor. Ieremia se retrage la Hotin, iar de acolo fuge peste Nistru. Întreaga campanie de luare în stăpânire a Moldovei durează, practic, o lună, de pe 21 aprilie până pe 21 mai. Mihai Viteazul stăpânea acum cele trei Țări Românești. La Iași e instalat un consiliu de patru dregători și se numește un nou mitropolit și episcop în locul celor fugiți. Mihai, întors la Alba-Iulia, era în culmea puterii sale, cuvântul său fiind ascultat de la Nistru până în Banat și din Maramureș până la Dunăre. Astfel, așa cum aminteam la începutul acestor rânduri, el dădea, pe 27 mai 1600, un hrisov care atesta această Unire. Mihai Viteazul se intitula: „Io Mihail Voievod din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată Țara Moldovei”. Cu această ocazie, se alcătuia și o pecete care îngloba însemnele celor trei provincii. 

A mai fost un document important care atesta luarea în stăpânire de către Mihai a Moldovei! Astfel, scrisoarea lui Mihai Viteazul „din cetatea Hotin” (ex arce Hotin) către bistriţeni în care îi însţiinţează că l-a înfrânt pe Iermia Movilă şi că stăpâneşte Moldova, eveniment pe care îl apreciază ca fiind de mare importanță pentru creștinătate, este păstrată la Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale. Scrisoarea era adresată sașilor din Bistrița, în limba maghiară – limbă oficială alături de latină. Formula de adresare este în latină, iar semnătura domnului „Io Mihail Voievod” în româna cu caractere chirilice. O însemnare latină a cancelariei bistrițene indică data sosirii scrisorii 1 iunie 1600 și purtătorul ei, boierul Mihail Cămărașul.

De fapt, bogata arhivă a Bistriței, păstrată la Arhivele Naționale clujene, păstrează două scrisori autografe ale domnului unificator către primarul și magistratul orașului având aceeași dată: 20 mai 1600. Prima este dată „din tabăra” (ex castris) de sub cetatea Hotin, în care se refugiase Ieremia Movilă, cea de a doua – în imagine – „din cetatea Hotin” (ex arce  Hotin), după fuga domnului moldovean peste Nistru. Mai explicit, una dimineața înainte de asalt, a doua în cursul zilei, după abandonarea cetății de către dușman. Domnul, în euforia victoriei, se grăbește să-i înștiințeze pe bistrițeni despre acest eveniment, pe care îl apreciază ca fiind de mare importanță pentru creștinătate. Practic, în această zi de 20 mai 1600 (după calendarul nou gregorian introdus deja în Transilvania) s-a încheiat cucerirea Moldovei, și Mihai Viteazul stăpânea efectiv cel trei țări românești...Din nefericire, însă, unirea nu a durat mult și a mai curs multă apă pe Dunăre, Someș, Mureș, Prut și Siret până a fost împlinită!

Surse:

Giurescu, Constantin C. - Istoria românilor, volumul II, ediţia a V-a, editura BIC ALL, Bucureşti, 2007

https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/mihai-viteazul-si-prima-unire-a-romanilor

https://ro.historylapse.org/mihai-viteazul-si-proiectul-panromanesc

https://adevarul.ro/locale/botosani/secretele-bataliei-mihai-viteazul-unirea-principatelor-ascunsa-manualele-istorie-macelul-umplut-gropile-comune-dezvaluirea-unui-istoric-1_565706207d919ed50e9bebdf/index.html

https://evenimentulistoric.ro/scrisoarea-prin-care-mihai-viteazul-vesteste-ca-a-unit-tarile-romane-este-dusa-bistritenilor-de-mihail-cama rasul.html