&&&

 „ZDREANȚĂ ” a fost unul dintre cei mai cunoscuți câini din literatura română, însă puțini oameni știu că animalul a existat cu adevărat și a făcut parte din viața de zi cu zi a lui TUDOR ARGHEZI. Celebrul cățel trăia în gospodăria poetului de la MĂRȚIȘOR, casa construită de ARGHEZI în BUCUREȘTI, loc devenit astăzi muzeu memorial. Curtea era plină de animale, iar poetul avea o afecțiune specială pentru câini și pisici, pe care le considera parte din familie. Dintre toate animalele din gospodărie, ZDREANȚĂ a rămas însă cel mai iubit și cel mai cunoscut, deoarece Arghezi i-a dedicat poezia care avea să fie învățată de generații întregi de copii.

    -ZDREANȚĂ s-a născut pe 25 mai 1942 și a trăit aproximativ 16 ani, murind pe 18 iunie 1958, cu nouă ani înainte de moartea poetului. După dispariția sa, câinele a fost îngropat în curtea casei MĂRȚIȘOR, loc unde există și astăzi un mic mormânt simbolic dedicat lui. Reprezentanții muzeului spun că nu se știe sigur dacă acesta este chiar locul exact în care a fost îngropat câinele, însă memoria lui a fost păstrată acolo datorită importanței pe care a avut-o pentru familia ARGHEZI și pentru cultura română.

   Numele „ZDREANȚĂ ” a fost ales din cauza aspectului său neobișnuit. Câinele era mic, foarte flocos, ciufulit și părea „strâns din petice”, exact cum îl descrie poetul în versuri. Avea o înfățișare comică și dezordonată, dar tocmai acest lucru îl făcea atât de simpatic. ARGHEZI nu îl descria cu răutate, ci cu tandrețe și umor, transformând defectele animalului în trăsături memorabile. Imaginea „ochilor de faianță” și a blănii dezordonate a rămas una dintre cele mai cunoscute descrieri din poezia românească pentru copii.

   -Poezia „ZDREANȚĂ ” a fost scrisă pentru fiica poetului, MITZURA ARGHEZI, care era copil în perioada în care autorul compunea multe dintre textele sale dedicate celor mici. TUDOR ARGHEZI avea obiceiul să transforme întâmplările simple din gospodărie în povești literare pline de viață și umor. Animalele din curte deveneau personaje adevărate, fiecare cu personalitatea sa, iar ZDREANȚĂ era poate cel mai spectaculos dintre ele. Prin această poezie, ARGHEZI nu urmărea doar să amuze copiii, ci și să creeze o lume apropiată de realitate, în care animalele gândesc, greșesc și reacționează aproape omenește.

   -În poezie, ZDREANȚĂ este prezentat ca un mic „pungaș” specializat în furatul ouălor din coteț. Poetul descrie cu mult umor felul în care câinele pândește găinile, se strecoară pe furiș și înghite ouăle întregi. Scena în care gospodina îi oferă un ou fierbinte pentru a-l pedepsi a devenit celebră în literatura română pentru copii. 

    Legătura lui TUDOR ARGHEZI cu animalele era foarte profundă. Poetul observa atent comportamentul lor și reușea să transforme gesturile obișnuite în scene literare memorabile. Literatura sa pentru copii este diferită de multe alte texte ale epocii deoarece nu tratează copilul de sus, ci îi oferă personaje vii și autentice. ZDREANȚĂ nu este un animal perfect și nici un erou idealizat. Este un cățel năzdrăvan, imperfect, curios și pofticios, exact tipul de personaj de care cititorii se atașează imediat. Tocmai această naturalețe a făcut ca poezia să reziste atât de bine în timp.

    -Astăzi, la zeci de ani după moartea sa, ZDREANȚĂ continuă să fie unul dintre cele mai cunoscute animale din literatura română. Mulți români îi știu numele chiar înainte să afle cine a fost TUDOR ARGHEZI, iar versurile despre „cățelul cu ochii de faianță” sunt încă recitate în școli și grădinițe. Povestea lui demonstrează cum un simplu câine din curtea unui poet a reușit să devină un simbol cultural și una dintre cele mai iubite figuri ale copilăriei românești.

„ZDREANȚĂ ” a fost unul dintre cei mai cunoscuți câini din literatura română, însă puțini oameni știu că animalul a existat cu adevărat și a făcut parte din viața de zi cu zi a lui TUDOR ARGHEZI. Celebrul cățel trăia în gospodăria poetului de la MĂRȚIȘOR, casa construită de ARGHEZI în BUCUREȘTI, loc devenit astăzi muzeu memorial. Curtea era plină de animale, iar poetul avea o afecțiune specială pentru câini și pisici, pe care le considera parte din familie. Dintre toate animalele din gospodărie, ZDREANȚĂ a rămas însă cel mai iubit și cel mai cunoscut, deoarece ARGHEZI i-a dedicat poezia care avea să fie învățată de generații întregi de copii.

     sursa text pagina:Cinema live

        ZDREANȚĂ...

Poezia copilăriei multora dintre noi....

✍️Tudor Arghezi

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,

Cel cu ochii de faianţă?

E un câine zdrenţuros

De flocos, dar e frumos.

Parcă-i strâns din petice,

Ca să-l tot împiedice,

Ferfeniţele-i atârnă

Şi pe ochi, pe nara cârnă,

Şi se-ncurcă şi descurcă,

Parcă-i scos din calţi pe furcă.

Are însă o ureche

De pungaş fără pareche.

Dă târcoale la coteţ,

Ciufulit şi-aşa lăieţ,

Aşteptând un ceas şi două

O găină să se ouă,

Care cântă cotcodace,

Proaspăt oul când şi-l face.

De când e-n gospodărie

Multe a-nvăţat şi ştie,

Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,

Se strecoară pe furiş.

Pune laba, ia cu botul

Şi-nghite oul cu totul.

- "Unde-i oul? a-ntrebat

Gospodina. - "L-a mâncat!"

"Stai niţel, că te dezvăţ

Fără mătură şi băţ.

Te învaţă mama minte."

Şi i-a dat un ou fierbinte.

Dar decum l-a îmbucat,

Zdreanţă l-a şi lepădat

Şi-a-njurat cu un lătrat.

Când se uita la găină,

Cu culcuşul lui, vecină,

Zice Zdreanţă-n gândul lui

"S-a făcut a  dracului!"

Zdreanță

(25 mai 1942 - 18 iunie 1958)