$$$

 După o viață lungă și plină de evenimente, o bătrânică se trezește brusc în fața unor porți imense, strălucitoare. Cu baticul aranjat și inima bătând cu speranță, o babă ajunge la poarta raiului. Îl zărește pe Sfântul Petru care păzea intrarea și, cu o voce tremurândă, îi mărturisește dorința ei cea mai mare:

— Aş dori să ajung la soţul meu, care a murit de 5 ani şi mi-e tare dor de el.

Sfântul Petru, răsfoind printr-o carte uriașă cu pagini aurii, o privește cu îngăduință și o întreabă pentru a putea face verificările necesare:

— Desigur, cum îl cheamă?

Bătrâna răspunde imediat, cu mândrie:

— Ion Popescu.

Auzind numele, Sfântul Petru oftează ușor și ridică din umeri, arătându-i miile de înregistrări din dreptul acestui nume comun:

— Păi sunt cam mulţi cu numele ăsta, poate îţi aminteşti care au fost ultimele lui cuvinte.

Femeia își luminează chipul, amintindu-și perfect scena dramatică de pe patul de moarte al soțului ei și spune cu convingere:

— Cum să nu. A zis: „femeie de câte ori te vei culca cu altul, eu mă voi răsuci-n mormânt!”

La auzul acestor cuvinte, Sfântul Petru închide brusc cartea, zâmbește larg și face un semn spre o zonă unde se auzea un vâjit continuu:

— Ah, gata îl ştiu, noi aici îi zicem Ionic ă titirezul! 😅😅