$$$

 

👑 De la servitoare analfabetă la conducătoarea Rusiei

Era orfană. Servitoare. Analfabetă. S-a căsătorit vreme de numai 8 zile cu un soldat pe care nu l-a mai revăzut niciodată.

A fost capturată ca prizonieră de război și trecută de la un ofițer la altul într-o Europă sfâșiată de conflicte.

22 de ani mai târziu, conducea cel mai mare imperiu de pe Pământ.

Numele ei era Marta Samuilovna Skavronskaia. Iar ascensiunea ei până la tronul Rusiei, sub numele de Ecaterina I, a rămas una dintre cele mai improbabile transformări din istoria europeană.

🕯️ Copilărie sub ciumă și război

Marta s-a născut pe 15 aprilie 1684, în Livonia suedeză — teritoriu care astăzi aparține Letoniei. Regiunea era disputată între Suedia, Polonia și Rusia, o frontieră instabilă a Europei de Est.

Tatăl ei, Samuel Skowroński, era fermier, probabil de origine polonezo-lituaniană. Mama ei se numea Dorothea Hahn. Amândoi erau romano-catolici.

Când Marta avea aproximativ 3 ani, ciuma a devastat provinciile baltice. Tatăl ei a murit. Apoi mama ei. Au rămas în urmă 5 copii orfani într-un teritoriu aflat permanent în război.

O mătușă a trimis-o la Marienburg, unde a fost plasată în casa pastorului luteran Johann Ernst Glück — un nume important pentru istoria culturală a regiunii, fiind primul traducător al Bibliei în limba letonă.

Dar Marta nu a fost adoptată.

A fost servitoare.

Spăla vase. Spăla rufe. Îngrijea copiii familiei. Își făcea treburile zilnice. Deși pastorul le oferea lecții copiilor săi, nimeni nu a învățat-o să citească sau să scrie.

A rămas, potrivit majorității surselor istorice, în mare parte analfabetă toată viața. Inclusiv ca împărăteasă.

⚔️ 8 zile de căsnicie și începutul prizonieratului

În 1702, la 17 ani, familia Glück a măritat-o în grabă cu un soldat suedez — Johan Cruse (numit și Johann Rabbe). Războiul Nordic Mare între Suedia și Rusia destabiliza regiunea, iar nunta a fost grăbită.

Au fost soț și soție doar 8 zile.

Apoi comandantul suedez a retras trupele din Marienburg, anticipând un atac rusesc. Johan a plecat cu regimentul. Nu s-au mai văzut niciodată. Nu se știe ce s-a întâmplat cu el.

La 18 ani, Marta era din nou singură.

Pe 24 august 1702, trupele ruse conduse de mareșalul Boris Șeremetev au cucerit orașul. Pastorul Glück a fost dus la Moscova ca traducător.

Marta a fost capturată ca prizonieră de război.

Sursele diferă: unele spun că a lucrat în spălătoria regimentului, altele că a fost prezentată generalului Rudolf Bauer ca amantă. Cert este că a ajuns în casa mareșalului Șeremetev și, ulterior, în cea a prințului Alexandr Menșikov — ofițer ambițios, fost vânzător ambulant, devenit cel mai apropiat aliat al țarului Petru I.

Nu este clar dacă a fost cumpărată sau transferată. Nu este clar nici dacă a fost iubita lui Menșikov.

Este clar însă că, în anul 1703, în casa acestuia, a fost prezentată lui Petru cel Mare.

❤️ Întâlnirea cu țarul

Petru I avea 31 de ani. Divorțase de prima soție și o trimisese la mănăstire. Era liber din punct de vedere legal.

Marta avea 19 ani.

Petru a fost atras de ea. Nu doar de frumusețea ei, ci de temperamentul ei cald, de adaptabilitate, de capacitatea de a-i suporta accesele de furie și de a-i fi sprijin în crizele de epilepsie. Îl însoțea în campanii militare — un lucru aproape nemaiauzit pentru o femeie.

În anul 1703, Marta s-a convertit la ortodoxia rusă și a primit numele Ecaterina Alexeievna. Naș i-a fost țareviciul Alexei, fiul lui Petru din prima căsătorie.

Nu mai era servitoarea baltică. Era membră a credinței dominante și parte a familiei conducătoare.

👶 Durere și supraviețuire

Între anii 1704 și 1708, Ecaterina a născut trei copii: Petru Petrovici, Paul Petrovici și Ecaterina Petrovna. Toți au murit înainte de a împlini trei ani.

Durerea a fost repetitivă și devastatoare.

După o căsătorie secretă, probabil între octombrie și decembrie 1707 (nu există document oficial), s-au născut două fiice care au supraviețuit: Anna Petrovna (1708) și Elisabeta Petrovna (1709), viitoarea împărăteasă Elisabeta a Rusiei

La 19 februarie 1712, Petru și Ecaterina s-au căsătorit public la Biserica Sfântul Isaac din Sankt Petersburg (nu actuala catedrală monumentală, construită ulterior pe același amplasament). Anna și Elisabeta, de 4 și 2 ani, au fost domnișoare de onoare.

Fosta prizonieră era oficial țarina Rusiei.

După anul 1712, Ecaterina a mai născut 6 sau 7 copii (sursele diferă): Maria Natalia, Margaret, Petru Petrovici (1715–1719), Paul (a trăit o zi), Natalia (1718–1725), încă un Petru (a murit în ziua nașterii).

În total: 11 sau 12 copii. Doar două fiice au ajuns la maturitate.

💎 Campania de la Prut și ascensiunea

În anul 1711, în timpul campaniei de la râul Prut împotriva Imperiului Otoman, armata lui Petru a fost înconjurată. Înfrângerea ar fi însemnat dezastru.

În tradiția istorică rusă s-a afirmat că Ecaterina și-a oferit bijuteriile pentru a facilita negocierile. Episodul a devenit parte din legenda oficială, deși detaliile exacte sunt încă dezbătute de istorici. Petru i-a atribuit public meritul pentru loialitatea și sprijinul ei.

În anul 1714, Petru a instituit Ordinul Sfintei Ecaterina în onoarea ei.

În data de 18 mai 1724, a încoronat-o împărăteasă consortă.

Orașul Ekaterinburg (fondat în 1723) i-a purtat numele.

Nobilimea a fost scandalizată. Rusia nu mai fusese condusă de o femeie. Dar Petru nu a ținut cont.

👑 Tronul

Pe 28 ianuarie 1725 (8 februarie, stil nou), Petru a murit fără a numi succesor.

Nepotul său, Petru al II-lea, avea un drept dinastic mai puternic.

Menșikov a acționat rapid. A mobilizat regimentele de gardă. În aceeași zi, Ecaterina a fost proclamată împărăteasă a întregii Rusii.

Nu regentă. Nu consortă.

Autocrată.

Prima femeie care a condus de facto Imperiul Rus.

🏛️ O domnie scurtă, dar decisivă

A domnit puțin peste doi ani. Puterea reală a fost influențată de Menșikov și de Consiliul Suprem Privat. Însă într-un punct esențial a intervenit personal: reducerea cheltuielilor militare.

La moartea lui Petru, armata consuma o parte covârșitoare din veniturile statului (unele estimări indică aproximativ 65%). Economia era împovărată. Reducerea bugetului militar a permis scutiri de taxe pentru țărani și i-a adus reputația de conducătoare echitabilă.

A menținut reformele lui Petru, a sprijinit alianțe externe și a stabilizat succesiunea într-o perioadă extrem de fragilă.

În anul 1727, și-a înnobilat cei patru frați supraviețuitori, conferindu-le titluri de conți și contese ale Imperiului Rus, la 5 ianuarie 1727.

Copiii țăranului Samuel Skowroński au devenit aristocrați ruși.

⚰️ Moartea și moștenirea

La 17 mai 1727 (6 mai, stil vechi), Ecaterina I a murit în zona Sankt Petersburgului (Țarskoe Selo). Avea 43 de ani.

Domnise puțin peste doi ani. Dar deschisese o ușă care nu se va mai închide.

Fiica ei, Elisabeta, a domnit între anii 1741 și 1762. Apoi a urmat Ecaterina a II-a, cunoscută drept Ecaterina cea Mare (1762–1796).

Între anii 1725 și 1796, adică o mare parte a secolului al XVIII-lea rus a fost dominată de împărătese, care au guvernat cumulat aproximativ două treimi din această perioadă, cu scurte întreruperi.

Pentru un imperiu care nu permisese anterior conducerea feminină, schimbarea a fost radicală.

📜 Cronologia unei vieți improbabile

▪ 1684 – Născută

▪ ~1687 – Rămasă orfană

▪ 1702 – Căsătorită 8 zile, apoi abandonată

▪ 1702 – Capturată ca prizonieră de război

▪ 1703 – Devine amanta lui Petru

▪ 1703 – Se convertește la ortodoxie

▪ 1707 – Căsătorie secretă

▪ 1711 – A avut aproximativ 27 de ani în timpul campaniei de la Prut

▪ 1712 – Căsătorie oficială

▪ 1724 – Încoronată împărăteasă consortă

▪ 1725 – Devine împărăteasă a Rusiei

▪ 1727 – Moare la 43 de ani

22 de ani de la prizonieră la suverană.

Nu a învățat niciodată să citească sau să scrie. Dar a înțeles puterea, oamenii și supraviețuirea.

De la simpla Marta la măreața Ecaterina I. De la anonimă la conducătoarea unui imperiu.

Nu este o legendă. Este pur și simplu istorie. 🙌