$$$

 Se întâlnesc Gheorghe și Ion pe ulița satului, amândoi pe biciclete. Doar că Gheorghe nu mai era pe vechea lui rablă ruginită, ci pedala mândru pe o bicicletă de ultimă generație, cu spițele sclipind în soare și vopseaua impecabilă.

Ion oprește uimit, pune un picior pe pământ și-l măsoară de sus până jos:

– No, Gheorghe, da' de unde ai tu, măi omule, bicicleta asta așa de mândră? Că doar n-ai câștigat la loto!

Gheorghe se oprește și el, se rezeamă tacticos de ghidon și începe să povestească cu ochii măriți, încă impresionat de cele întâmplate:

– Apăi, Ioane, ascultă aici ce mi s-a întâmplat ieri! Mergeam liniștit prin pădure, când deodată, de pe o potecă, apare o fată extraordinar de faină, pe bicicleta asta. S-a oprit exact în fața mea, s-a uitat adânc în ochii mei, s-a dezbrăcat complet, și-a aruncat toate hainele în iarbă și mi-a zis cu o voce șoptită: „Ia de la mine tot ce-ți dorește inima!”.

Ion ascultă povestea cu maximă atenție, dă din cap cu un aer extrem de înțelept, îl bate pe Gheorghe pe umăr și concluzionează perfect calm:

– No, foarte bine ai făcut, Gheorghe, ai fost deștept! Oricum hainele ei de muiere nu-ți veneau  ție bine.