&&&

 Cele 660 de zile uitate: pactul despre care URSS nu a vorbit decenii întregi

Pentru milioane de oameni din fostul spațiu sovietic războiul, a început oficial pe 22 iunie 1941, odată cu atacul Germaniei asupra URSS și ca început al „Marelui Război pentru Apărarea Patriei”.

 Dar înainte de acel moment au existat aproape doi ani — aproximativ 660 de zile — în care Germania Nazistă și URSS au avut o relație de cooperare strategică.

Totul a început pe 23 august 1939, prin Pactul Germano - Sovietic , semnat la Moscova de miniștrii de externe Ribbentropp și Molotov .

Public, pactul era prezentat ca unul de neagresiune. În secret însă, existau protocoale adiționale prin care Germania nazistă și URSS își împărțeau sferele de influență în Europa de Est: control asupra țărilor baltice și influență asupra Basarabiei.

La doar câteva zile după semnare, Germania invadează Polonia din vest, iar pe 17 septembrie 1939 URSS intră din est. Practic, statul polonez este zdrobit între cele două puteri.

În anii următori URSS ocupă statele baltice și atacă în Finlanda, iar colaborarea economică sovieto-germană continuă până în 1941.

Propaganda sovietică ulterioară a prezentat mai ales perioada de după atacul german asupra URSS, evitând discuția despre colaborarea inițială Stalin–Hitler.

În istoria oficială sovietică, perioada 1939–1941 a fost mult timp minimalizată sau reinterpretată pentru a proteja imaginea URSS ca victimă exclusivă a agresiunii naziste după 22 iunie 1941.

Mult timp, existența protocoalelor secrete a fost negată oficial de autoritățile sovietice. Abia în perioada lui Gorbaciov, spre finalul URSS, documentele au fost recunoscute public. În 1989 Congresul Deputaților Poporului din URSS a condamnat oficial protocoalele secrete, iar după 1990 arhivele au confirmat autenticitatea lor completă.

În Occident însă, mai ales după deschiderea arhivelor istorice, accentul a fost pus tot mai mult pe

protocoalele secrete, împărțirea  și ocuparea statelor baltice sau atacul sovietic asupra Finlandei.

Una dintre marile controverse istorice rămâne însă faptul că Anglia și Franţa au declarat imediat război Germaniei după invadarea Poloniei, dar nu și URSS după intrarea Armatei Roșii în estul Poloniei pe 17 septembrie 1939.

Explicația ține de realpolitik, deoarece garanțiile franco-britanice vizau explicit agresiunea germană, iar Londra și Parisul considerau Germania hitleristă principalul pericol european. În plus, Occidentul spera încă, să evite un conflict simultan și cu URSS, pentru care nu erau pregătiţi.

Pentru mulți est-europeni însă, această diferență de reacție a rămas un simbol al dublei măsuri geopolitice și al faptului că marile puteri priveau regiunea mai ales prin prisma propriilor interese strategice și astfel s-au format două memorii istorice diferite.

În Vest s-a pus accent pe agresiunea nazistă și Holocaust, iar în fostul spațiu sovietic, accent pe „Marele Război pentru Apărarea Patriei” început în 1941, în timp ce în Europa de Est, memoria ocupațiilor succesive — nazistă și sovietică — a rămas mult mai prezentă.

Astăzi, Pactul Ribbentrop–Molotov rămâne unul dintre cele mai controversate documente diplomatice ale secolului XX și un simbol al modului în care două regimuri totalitare au redesenat harta Europei înaint e de a deveni inamici.