&&&

 0️⃣3️⃣Mai 2026— Puterea cuvântului 

🔴Măgarii şi libertatea. (Dedicație pentru zmeu)

de Păstorel

Fabulă

"Măgarii, odată, sfat țineau în turmă.

Au vorbit cei tineri mai întâi; pe urmă,

Lovind cu piciorul de trei ori pământul,

A făcut tăcere şi a luat cuvântul

Un bătrân. Cu toții smeriți ascultau,

Căci, pe cât se spune, printre dânşii n-au

Avut niciodată în împărăție

Un măgar ca dânsul mai de măgărie.

În fața-i nici unul nu crâcnea măcar:

Era cel mai tare şi mare măgar.

„Fraţi (le zise dansul potrivindu-şi glasul)!

Libertăţii noastre cred că-i sună ceasul.

Pentru vecinicie, vechi regim, dispari!

Căci la vremuri nouă, vrem şi noi măgari!

Ierarhie? Lege? Le vom face scrob!

De-acuma nici unul nu mai fie rob!

Să nu ne mai pese de păstor şi nici

De stăpân şi bice: suntem bolşevici!

Clipa mântuirii de când o aştept!

Omul e despotic, barbar şi nedrept.

În puf îşi răsfaţa javra lui de fox

Şi noi stăm în iesle! Nu-i un paradox?

Nu-i o nedreptate din cele mai crude?

Dar cine ne ştie şi cine ne-aude?

De mâncam bătaie, de trăim sau ba,

Ce le pasă celor de la S.P.A.?

Pentru Comitetul plin de putregaiuri

Suntem o insultă şi-un pretext ce ceaiuri!

– Răcni revoltatul din adâncul guşii –

Au ajuns măgarii mai tembeli ca ruşii!”

Şi spre-a da o pildă, însuși oratorul

Zvârli din copită, omorând păstorul.

Atunci, în urale, tribul urechet

Izbucni făcându-l şef de soviet.

Stăpânul, argaţii veniră la rând.

I-au ucis măgarii pe toţi, până când,

Nemaifiind oameni în acest infern,

Au ajuns să vie dânşii la guvern.

Toate, cale-vale, au mers până-n iarnă,

Dar când începură fulgii albi să cearnă

Frigul şi tristeţea pe satul pustiu,

Un măgar mai tânăr zise: „Bine, ştiu

Că-i frumos regimul libertăţii, dar

Observ că ovăzul ni se dă mai rar.

Aveam înainte fân, de toate cele,

Iar acum nici paie n-ai fără cartele.

De ce să ucideți sluga şi stăpânul,

Când nu știe nimeni să cosească fânul?

Nu erau comisii de-aprovizionare,

Nici măgari miniștri, dar era mâncare!”

N-avu timp sărmanul să sfârșească! Șeful

A şi dat porunca – vrând să-i taie cheful

De-a vorbi – să fie ucis veneticul,

Motivând sentinţa: pact cu inamicul.

Şi, spre siguranţă, ca să-şi ţină gura

Şi ceilalţi supuşi, întronă cenzura ;

Iar pentru aceia ce-or avea-ndrăzneală

Atacând Guvernul, Curtea Marţială.

„Poate ghilotina şi cu pușcăria

Să vă mai deprindă cu democrația”,

Le explică șeful, foarte încântat

C- a introdus regimul cel mai democrat.

Dar fânul şi orzul fiind tot mai rari,

A pierit de foame ţara de măgari.

Şi în faţa bietei turme decedate

A murit şi şeful…

Dulce libertate!

Morala

Auzii povestea nu ţin minte când.

Cum am cumpărat-o, tot aşa o vând.

De morală însă nu mă întrebaţi:

Să v-o tălmăcească domnii democraţi."

Reflecție 

♨️Toți cei care vor vota moțiunea de cenzură din 5 mai 2026 pentru a-și salva averile și privilegiile sunt măgarii din fabulă. 

Notă 

Păstorel Teodoreanu (nume real: Alexandru Osvald Teodoreanu, 1894-1964) a fost un celebru epigramist, avocat, scriitor și gastronom român, figură marcantă a boemei ieșene și bucureștene. 

C unoscut pentru umorul său caustic, a fost fratele mai mare al romancierului Ionel Teodoreanu.