$$$

 S-a întâmplat în 11 aprilie 1744: La această dată, a murit Antioh Cantemir, poet, scriitor iluminist şi diplomat rus de origine română, fiul mezin al lui Dimitrie Cantemir (domnitor al Moldovei între anii 1710 şi 1711), unul dintre iniţiatorii clasicismului în literatura rusă (n. 1709).

Antioh Cantemir a fost fiul mezin al domnului Dimitrie Cantemir şi al doamnei Casandra, fiica lui Şerban Cantacuzino. El nu trebuie confundat cu Antioh Cantemir, fratele lui Dimitrie Cantemir (n. 10/21 septembrie 1709, Constantinopol – d. 31 martie/11 aprilie 1744, Paris).

El s-a născut la Constantinopol în familia lui Dimitrie Cantemir, fiind al şaselea şi ultimul fiu al acestuia. La scurt timp de la naştere, în 1711, avea loc eşecul campaniei ruseşti la Prut, în lupta contra otomanilor, motiv pentru care Cantemireştii au luat calea Rusiei, de atunci înainte aceasta devenind patria adoptivă a lui Antioh Cantemir. De mic, acesta a copilărit pe domeniile oferite de Petru cel Mare principelui moldovean şi a primit educaţia elementară în casa părintească. În familia vorbeau limba greacă, limba mamei, Casandra, fiică a lui Şerban Cantacuzino, o femeie deosebit de cultivată. Aceasta a murit de timpuriu, în 1713, de aceea Antioh a rămas în grija tatălui, care i-a fost pentru restul vieţii îndrumător şi învăţător şi i-a asigurat o educaţie aleasă. 

A învăţat latina, greaca veche şi italiana de la Anastasie Condoidi, un perceptor grec adus din Moldova şi aflat în slujba tatălui său. Apoi s-a aflat sub grija perceptorului german Johann Gotthil Vockerodt, un tânăr raţionalist care l-a iniţiat pe tânărul Antioh în ideile ştiinţei şi filosofiei moderne şi l-a învăţat limba franceză. Următorul său profesor a fost perceptorul rus Ivan Ilinski care l-a învăţat limba rusă, l-a iniţiat în poezia rusească, i-a insuflat interesul pentru antichitate. A frecventat apoi şcoala latinească din Astrahan unde „s-a instruit în limbi, înţelepciunea lumii, geografie şi istorie” precum şi Academia slavo-greco-latină din Moscova. La 21 august 1723, tatăl său moare de diabet la moşia de la Dimitrovca, astfel că tânărul prinţ este nevoit să caute singur calea către o educaţie superioară, aşa cum îşi dorise tatăl său. El a trimis o cerere împăratului Petru cel Mare să îi acorde o bursă pentru a studia în Europa, însă împăratul a murit înainte de a-i da un răspuns pozitiv.

În anul 1725, pe când avea doar 16 ani, a tradus din limba latină în dialectul slavono-rosienesc, cronica scriitorului bizantin Constantin Manasses. Apoi în 1726 a scris pe lângă traducere şi „Simfonia la psaltire”. Începe astfel o activitate prolifică pe terenul culturii a tânărului Antioh. Perioada adolescenţei este una de mare ferment cultural în societatea rusească. Prinţul studiază la Academia de Ştiinţe din Petersburg, unde urmează cursuri de filosofie, algebră, fizică, istorie, astronomie, cu reputaţi profesori aduşi din Europa. Sub influenţa profesorilor aici, Antioh Cantemir abandonează educaţia sa scolastică şi devine un autentic iluminist. Se orientează către literatura europeană şi în special cea franceză. Traduce o serie de cărţi din franceză și se remarcă în societatea culturală.

Viaţa lui Antioh Cantemir ia o întorsătură neaşteptată în toamna anului 1731. În luna noiembrie el este numit reprezentant diplomatic la Londra şi în martie anul următor ocupă efectiv acest post. Foarte tânăr şi neexperimentat în diplomaţie, el a trebuit să înfrunte numeroase prejudecăţi pentru a fi recunoscut pe merit. Serviciul său diplomatic pentru Rusia a durat mai mult de 12 ani şi s-a terminat odată cu moartea sa. Şase ani i-a petrecut în Anglia, unde s-a concentrat pe stabilirea de relaţii normale între Anglia şi Rusia şi realizarea unei alianţe între cele două ţări. În această perioadă, el a învăţat limba engleză şi a cunoscut cultura engleză, în special cea filosofică, care a avut o puternică influenţă asupra sa. A devenit foarte apreciat în lumea diplomatică, ştiinţifică, artistică şi literară a Europei de atunci. S-a apropiat apoi de cercul italienilor din Londra, de unde şi-a însuşit tot mai multe cunoştinţe.

La mijlocul anului 1737, el este însărcinat să înceapă tratative cu ambasadorul francez de la Londra cu scopul restabilirii relaţiilor diplomatice dintre Rusia şi Franţa, rupte din cauza războiului polonez. Pentru că misiunea sa a avut succes, în martie 1738 a fost numit ambasador al Rusiei la Paris. Având în spate experienţa londoneză, a înfruntat prejudecăţile franceze la adresa Rusiei şi a avut succes în misiunea sa. La Paris a intrat în cercurile literare pariziene, din partea cărora a avut parte de multă apreciere. În anul 1743, starea sa de sănătate s-a înrăutăţit brusc. A murit la Paris la 31 martie/11 aprilie 1744, la vârsta de numai 35 de ani.

Surse:

Bobână, Gheorghe, Antioh Cantemir. Poet, gânditor şi om politic, Editura Civitas, Chişinău 2006

http://www.management.ase.ro/reveconomia/2004-1/28.pdf

http://cantemir.asm.md/antioh/biografie

https://evz.ro/antioh-cantemir-un-print-ratacitor.html