$$$

 

O stâncă din Marea Neagră, fără apă dulce și fără vegetație, a generat un conflict diplomatic de peste 60 de ani între România, Uniunea Sovietică și Ucraina, a ajuns la Curtea Internațională de Justiție de la Haga, iar în 2022 a devenit una dintre cele mai disputate poziții militare din războiul Rusiei contra Ucrainei.

Grecii antici o numeau Leuke, Insula Albă, sau Achilleis. Herodot o menționa. Ovidiu scria despre ea. Se spunea că pe această stâncă solitară din largul gurilor Dunării exista un templu dedicat zeului Apollo, iar sufletul lui Ahile se odihnea aici după războiul Troiei. Timp de milenii, insula a fost un reper de navigație pentru toate corăbiile care intrau sau ieșeau din Dunăre.

Istoria modernă a Insulei Șerpilor este o cronică a jafurilor succesive. După Războiul Ruso-Româno-Turc din 1877, prin Tratatul de la Berlin, România a primit sudul Dobrogei, insulele din Delta Dunării și Insula Șerpilor. Primul Război Mondial i-a adus doar un bombardament britanic care a distrus farul. Românii l-au reconstruit în 1922.

Tratatul de Pace de la Paris din 1947 confirma că Insula Șerpilor aparține României. Dar un an mai târziu, pe 23 mai 1948, s-a întâmplat ceva fără precedent. Printr-un proces-verbal semnat chiar pe insulă de Nikolai Șutov, prim-secretar al Ambasadei URSS din București, și Eduard Mezincescu, ministru plenipotențiar român, insula a fost predată sovieticilor. Protocolul nu a fost niciodată ratificat de Parlamentul României. A fost un act secret, necunoscut de autoritățile române.

Consecințele au apărut imediat. În august 1949, militarii sovietici i-au somat pe românii care încă întrețineau farul să predea instalația. Românii au refuzat. Au fost arestați și debarcați la Sulina. În plin Război Rece, stânca din Marea Neagră a căpătat un rol strategic crucial. Sovieticii au construit o bază militară de control maritim și aerian, cu radare care supravegau Balcanii.

Doar cei care înțeleg geopolitica Mării Negre pot pricepe de ce o stâncă pustie valorează miliarde. Nu insula în sine conta, ci platoul continental din jurul ei. Sub fundul mării, în zona de sud a insulei, în dreptul Sulinei, se află zăcăminte de petrol și gaze naturale care transformă disputa dintr-una strategică într-una economică de proporții.

Între 1967 și 1987, România și URSS au purtat 10 runde de negocieri pentru delimitarea platoului continental. Fără rezultat. După destrămarea Uniunii Sovietice, Ucraina a moștenit insula odată cu frontierele fostei Republice Socialiste Sovietice Ucrainene. Au urmat alte 34 de runde de negocieri între România și Ucraina, între 1997 și 2004. Toate au eșuat.

Ucraina încerca să demonstreze că Insula Șerpilor este o insulă locuibilă, nu o simplă stâncă. Diferența era enormă în dreptul internațional: o insulă locuită generează platou continental și zonă economică exclusivă de 200 de mile marine, o stâncă nu. Pentru a-și susține argumentul, Ucraina a creat pe insulă o sucursală de bancă și un hotel fără canalizare. Proiectul Achilia, o zonă economică liberă pe insulă, s-a dovedit neviabil.

Pe 16 septembrie 2004, România a depus la Curtea Internațională de Justiție de la Haga cererea de inițiere a procedurilor. O echipă de 20 de experți români, condusă de diplomatul Bogdan Aurescu, a pregătit un dosar de 1.713 de pagini în limba engleză, în 120 de exemplare. Procesul a durat cinci ani.

Te-ai întrebat vreodată cum se câștigă 9.700 de kilometri pătrați de teritoriu prin diplomație și drept internațional, fără să tragi un singur glonț? Pentru că exact asta a reușit România la Haga.

Pe 3 februarie 2009, Curtea a pronunțat verdictul. Insula Șerpilor este o stâncă, nu o insulă cu drepturi maritime extinse. Nu poate susține locuirea umană sau o viață economică proprie. România a primit 79,34 la sută din zona disputată: 9.700 de kilometri pătrați de platou continental și zonă economică exclusivă. Ucraina a primit 20,66 la sută: 2.300 de kilometri pătrați. Decizia a fost considerată cea mai mare extindere teritorială legitimă a României de la Marea Unire din 1918.

Dar povestea nu s-a terminat. Pe 24 februarie 2022, în prima zi a invaziei Rusiei în Ucraina, forțele navale rusești au atacat și cucerit Insula Șerpilor. Cei 13 grăniceri ucraineni de pe insulă au intrat în legendă cu replica transmisă prin radio navei rusești: Navă de război rusă, du-te dracului. Au fost declarați inițial morți, dar ulterior s-a dovedit că fuseseră capturați.

Rusia a instalat pe insulă sisteme de apărare antiaeriană Tor-M2 și Panțîri, elicoptere și echipamente radar. Controlul insulei însemna controlul rutelor de navigație din nord-vestul Mării Negre. Ucraina a ripostat cu atacuri de drone și rachete, distrugând nave, vehicule și instalații. După luni de lupte, în iunie 2022, Rusia s-a retras de pe insulă.

Astăzi, Insula Șerpilor rămâne un simbol. Pentru România, decizia de la Haga este o victorie istorică a diplomației și a dreptului internațional. Pentru Ucraina, este locul unde 13 grăniceri au sfidat o flotă întreagă. Pentru Rusia, este o poziție strategică pierdută. Iar sub apele din jurul ei, pe platoul continental pe care România l-a câștigat prin dosare de 1.713 de pagini și nu prin tancuri, zac resurse de hidrocarburi care pot schimba securitatea energetică a țării pentru generații.

Viață  de românaș