$$$

 GEORGE BENGESCU-DABIJA

George Bengescu-Dabija (30 iunie 1844 – 13 ianuarie 1916) a fost un poet, dramaturg și general român originar din Țara Românească.

George Bengescu își adaugă numele de familie al soției – Dabija – ca semn de recunoștință pentru că ea îi „poleia” versurile. A avut o carieră militară, ajungând general, și una politică, fiind ales senator. Literatura a fost însă o pasiune aparte. Membru al Junimii și colaborator la Convorbiri literare, Bengescu-Dabija considera că rolul literaturii este de a cultiva și valorifica resursele originale străvechi, folclorice, promovând o direcție națională în descendență pașoptistă. În domeniul teatrului, pe lângă o activitate prodigioasă ca libretist, a abordat aproape toate speciile comediei și a scris drame istorice naționale, fiind un dramaturg de mare succes în epocă.

Opere

Radu III cel Frumos (Iași, 1875)

Drepturile ovreilor (Iași, 1879)

Olteanca (Iași, 1880)

Pygmalion, regele Feniciei (București, 1886)

Amilcar Barca, generalissim al Cartaginei (București, 1894)

Cumințenia fetelor (București, 1894)

Criza și armata (București, 1901)

Mustrare de cuget (București, 1913).

Născut la București, părinții săi au fost Titus Bengescu și Louise Salviny von Uffmann, de origine austriacă. Soția sa, Sofia Dabija, care i-a fost și colaboratoare devotată, l-a inspirat și ajutat să îmbunătățească versurile sale, iar el a adăugat numele acesteia la al său. Nepoata sa, Hortensia Papadat-Bengescu, a fost o personalitate cunoscută.

După moartea tatălui său în timpul tinereții sale, Bengescu a intrat în armată la vârsta de 15 ani. A studiat la academii militare din Austria și Franța, ajungând în cele din urmă general. Pentru cinci ani, a predat un curs despre administrația generală la Școala Superioară de Război și a publicat mai multe lucrări despre subiecte militare. A fost ales senator pentru județul Fălciu și a fost membru al Junimii, contribuind cu versuri și piese la revista Convorbiri literare. Folosea adesea pseudonimele G. Bradu, Glonț („glonț”) sau inițialele sale, B. D.

Bengescu-Dabija s-a preocupat de cultivarea limbii și valorizarea resurselor folclorice, precum și de reorganizarea teatrului pentru a susține națiunea, în linia începută de Vasile Alecsandri și Bogdan Petriceicu Hasdeu. Lucrarea sa debut, Amorul unchiului (1870), a fost un vaudeville adaptat din Eugène Sue, cu Matilda Cugler-Poni în rolul principal. De asemenea, a scris librete pentru operete și a adăugat piese comice și dramatice repertoriului, printre care se numără Radu III cel Frumos (1875), Cucoana Nastasia Hodoronc (1877) și Pygmalion, regele Feniciei (1886).

Sursa: 

https://www.clrm.unifi.it/CMpro-v-p-63.html