$$$

 1 martie - „Ziua Mărţişorului". Prima zi a lunii martie este sărbătoarea Mărţişorului. Mărţişorul este un „calendar” simbolic, reprezentat de un şnur bicolor, care adună zilele, săptămânile şi lunile anului în două anotimpuri, iarnă şi vară, făcut cadou la 1 martie, ziua Dochiei, străvechi început de an agrar. Conform unor opinii, acesta este un simbol exclusiv românesc şi nu mai există şi la alte popoare, iar alţii consideră că mărţişorul este un obicei tradiţional românesc şi că unele popoare vecine, cum sunt bulgarii, l-au adoptat, datorită frumuseţii tradiţiei. Personal, în anumite ocazii ale vieții mele, petrecute în mediu multinațional, am mai întâlnit acest obicei și la țări din spațiul ex-iugoslav!

La fiecare început de primăvară, doamnele şi domnişoarele primesc mărţişoare, pe care şi le prind în piept. În zona Moldovei e cam invers, adică doamnele și domnișoarele confecționează mărțișoarele și le oferă domnilor! Legenda spune că firul roşu se împleteşte cu firul alb pentru că reprezintă îmbinarea iernii cu primăvara. Totodată, din 1 martie şi până în data de 9 martie se aleg babele și se zice că așa cum va fi vremea în ziua aceea, aşa va fi şi anul celui care şi-a ales-o. De 1 martie, copiii, fetele şi femeile poartă mărţişoare confecţionate din şnur, împletit din două fire de culori diferite, de obicei roşu şi alb, cu ciucuri, la care se lega un bănuţ sau o cruciuliţă. Se zice că această combinaţie de alb şi roşu nu este altceva decât expresia vizuală a relaţiei dintre om şi mediu sau de viaţă. 

Albul reprezintă lumina, puritatea, candoarea, iar roşul viaţa, fiind expresia sângelui, deci pulsare, vitalitate şi, întotdeauna, tinereţe. În firul mărţişorului se împletesc cele două semnificaţii - lumina şi viaţa. Femeile care împleteau mărţişoarele, de obicei, cele înţelepte, „transmiteau" şnurului, implicit celor ce urmau să-l poarte, acest tip de convingere - că „va avea rod". Şi acest lucru nu se referea doar la naşterea de prunci, ci la succes, la împlinire, la realizare. Generalizat astăzi la sate şi oraşe, mărţişorul este confecţionat din două fire colorate alb şi roşu, de care se prinde un obiect artizanal, pentru a fi dăruit fetelor şi femeilor care îl poartă agăţat în piept una sau mai multe zile.

Deşi nu se ştie cu exactitate de când datează acest obicei, se ştie că prima zi a primăverii era celebrată din vechime, chiar din antichitate, iar mărţişorul îşi are originea în credinţele şi practicile agrare de atunci. Romanii sărbătoreau începutul primăverii la 1 martie, lună care purta numele zeului Marte, ocrotitor al câmpului şi al turmelor, zeu ce personifica renaşterea naturii. Deşi obiceiul poartă numele acestuia, nu are niciun fel de conotaţie marţială. Se spune că mărţişoarele sunt purtătoare de noroc şi fericire. Cum aminteam anterior, sunt formate dintr-o fundiţă roşu cu alb, roşul semnificând iarna iar albul – primăvara. La această fundiţă se adaugă alte simboluri ale norocului, cum ar fi trifoi cu patru foi, potcoavă, coşar sau inimă. Mărţişorul este purtat pe haină, la vedere, timp de câteva zile, începând cu 1 martie.

Unii spun că, pe vremea dacilor, simbolurile primăverii erau confecţionate în timpul iernii şi se purtau doar după 1 martie. Mărţişoarele erau atunci pietricele albe şi roşii înşirate pe o aţă şi se purtau la gât. Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, simboliza viaţa, deci femeia, iar culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, era specifică înţelepciunii bărbatului. Şnurul mărţişorului reprezintă, prin urmare, împletirea armonioasă a celor două. Potrivit altor surse, mărţişoarele constau în monede care erau atârnate de fire subţiri de lână, negru cu alb. Alegerea monedei, din aur, argint sau bronz, indica statutul social. Se credea că aceste amulete aduc fertilitate, frumuseţe şi previn arsurile din cauza soarelui. 

Mărțișoarele erau purtate până când înfloreau copacii, apoi erau atârnate de crengile acestora. După unele tradiţii, firul Mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Asemănător ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia toarce firul primăvara, la naşterea anului agrar. Astfel, întrucât Mărţişorul este inseparabil de tradiţia Dochiei carpatice, se poate afirma că acesta este un obicei vechi românesc, atestat în toate zonele locuite de români şi aromâni, preluat apoi și de alte popoare din centrul şi sud-estul Europei.

Surse:

http://www.ziuaveche.ro/cultura-religie/cultura/1-martie-martisorul-%E2%80%93-traditii-semnificatie-si-origine-152639.html/

http://www.rador.ro/2017/03/01/documentar-sarbatoarea-martisorului-origine-si-traditii/

https://www.mediafax.ro/cultura-media/1-martie-martisor-semnificatii-obiceiuri-si-legende-ale-traditiei-incluse-de-anul-trecut-in-patrimoniul-imaterial-al-unesco-17044999

https://adevarul.ro/locale/calarasi/traditii-1-martie-ziua-munca-interzisa-semnifica-martisorul-prins-piept-poarta-aduca-noroc-1_5a8594cedf52022f759738a7/index.html