_$$

 Valeriu Gorunescu a fost un autor cu un stil complex, adesea contradictoriu, oscilând între dogmatismul realist-socialist al epocii și ambiția unui lirism sofisticat. S-a stins din viață pe 13 septembrie 2015, lăsând în urmă o operă variată și controversată.

Valeriu Gorunescu – între lirismul epocii și realismul prozei

Valeriu Gorunescu (1922–2015) a fost una dintre vocile literare formate în contextul tensionat al secolului XX românesc, un autor care a traversat mai multe etape stilistice, oscilând între lirism metaforic și realism ideologic.

Născut la 12 februarie 1922, și-a petrecut copilăria la Silistra, iar adolescența la Brăila, oraș care avea să devină un reper esențial în opera sa. A studiat la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila, apoi la Facultatea de Filosofie, continuându-și formarea la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, secția scenaristică. Până în 1955 a publicat sub pseudonimul Emil Valeriu.

Activitatea literară

A debutat publicistic în 1939, cu un eseu despre Ernst Toller. Primul volum de poezie, De-o vârstă cu țara (1960), reflectă temele sociale și patriotice ale epocii. De-a lungul timpului, stilul său poetic a evoluat între influențe moderniste, metaforism dens și accente barbiliene sau suprarealiste.

Volume precum Apocatastaza (1968), Metope (1972), Sarea nesomnului (1975) și Osiile cuprinderii (1980) arată un autor preocupat de simboluri istorice, limbaj elaborat și imagini ample. Deși uneori stilul său este considerat excesiv sau bombastic, în poeziile de dragoste sau în cele cu tentă meditativă, Gorunescu reușește momente de autentică expresivitate.

Prozatorul

În proză, Valeriu Gorunescu s-a orientat spre evocarea mediului brăilean și a frământărilor sociale din perioada interbelică și a anilor premergători instaurării regimului comunist.

Păcatul fluviului (1975) surprinde atmosfera portului din Brăila și drama unui tânăr intelectual prins între idealuri și realități dure.

Țărmul fugar (1982) dezvoltă temele conflictelor istorice și personale.

Drumul spre zori (1988) oferă o perspectivă asupra anului 1940 și asupra formării unui personaj în spiritul ideologiei comuniste.

Proza sa se remarcă prin realism, construcție solidă a personajelor și descrieri aproape cinematografice ale spațiului social.

Moștenire

Valeriu Gorunescu a fost un autor complex, marcat de contextul ideologic al vremii, dar și de ambiția unui lirism sofisticat. Opera sa reflectă atât constrângerile epocii, cât și efortul de a găsi o voce personală într-un climat literar dificil.

S-a stins din viață la 13 septembrie 2015, lăsând în urmă o operă variată, discutată și uneori controversată.

#ValeriuGorunescu

#LiteraturaRomana

#PoezieRomaneasca

#ProzaRomaneasca

#ScriitoriRomani

#IstorieLiterara

Crezi că un scriitor poate rămâne fidel propriei voci într-o perioadă dominată de presiuni ideologice puternice?