$$$

 Maria Cebotari – Strălucirea unei voci nemuritoare

Maria Cebotari (nume original: Cibotaru, variante: Cibotari), născută pe 10 februarie 1910 la Chișinău, a fost una dintre cele mai mari soprane ale secolului XX. Talentul său excepțional și vocea inconfundabilă au făcut-o celebră pe marile scene ale lumii în anii ’30 și ’40.

Drumul spre glorie

Maria Cebotari și-a început educația muzicală la școala normală de fete „Florica Niță” și la Capela Metropolitană din Chișinău, sub îndrumarea lui Mihail Berezovschi. Apoi a studiat la Conservatorul „Unirea” din Chișinău (1924-1929) cu Maria Zlatov și Gavreorie.

După finalizarea studiilor, a fost angajată ca actriță la Teatrul de Artă din Moscova. În 1929, s-a mutat la Berlin, unde a luat lecții de canto, iar doi ani mai târziu și-a făcut debutul la Opera din Dresda, interpretând rolul lui Mimi din Boema de Giacomo Puccini. Succesul a fost imediat, iar până în 1943 a fost solistă la această prestigioasă instituție.

Din 1935, a început să apară și pe scena Operei de Stat din Berlin, unde a fost apreciată pentru interpretările sale extraordinare. În 1943, și-a continuat cariera la Opera de Stat din Viena, unde a rămas până la sfârșitul vieții.

O voce desăvârșită

Maria Cebotari a excelat în repertoriul lui Mozart și Richard Strauss, care a compus pentru ea opera Salomeea, rol pe care l-a interpretat magistral. A fost invitată să cânte la Festivalul de la Salzburg de către dirijori renumiți precum Bruno Walter și Herbert von Karajan.

A strălucit în rolul Contesei din Nunta lui Figaro și a colaborat cu mari dirijori ai epocii, printre care Fritz Busch, Arturo Toscanini, Clemens Krauss, Karl Böhm și Wilhelm Furtwängler. La doar 24 de ani, i s-a acordat titlul onorific de Kammersängerin, cea mai înaltă distincție artistică din Germania și Austria.

Cariera cinematografică

Pe lângă succesul pe scenele de operă, Maria Cebotari a jucat și în opt filme realizate în Germania și Austria. Printre acestea se numără Odesa în flăcări (1942), o coproducție româno-italiană, ulterior cenzurată de regimul comunist și redescoperită într-o arhivă din Italia.

Viața personală și destinul tragic

Soprana a fost căsătorită cu actorul Gustav Diessl, alături de care a avut doi fii. În 1948, soțul său a murit în urma unui atac de cord, o pierdere care a afectat-o profund.

La începutul anului 1949, în timpul unei reprezentații cu Nunta lui Figaro la Teatro alla Scala, a început să acuze dureri severe, dar simptomele sale nu au fost luate în serios de medici. Pe 31 martie 1949, în timpul spectacolului Der Bettelstudent la Viena, a leșinat pe scenă. În urma unei operații, medicii au descoperit că suferea de cancer la ficat și pancreas.

Maria Cebotari s-a stins din viață pe 9 iunie 1949, la Viena. Fiii săi au fost adoptați de pianistul britanic Clifford Curzon și soția acestuia, Lucille. Marea soprană își doarme somnul de veci în cimitirul Döblinger din Viena.

Moștenirea Mariei Cebotari

În 2004, la Casa Cineaștilor din Chișinău, a avut loc premiera filmului Aria de Vlad Druck, inspirat din viața sa.

Maria Cebotari rămâne una dintre cele mai mari voci ale lumii lirice, iar înregistrările sale continuă să fascineze generații întregi de melomani.

Discografie selectivă

Le Nozze di Figaro (Mozart, Böhm, 1938)

Turandot (Puccini, Keilberth, 1938)

Das Schloss Dürande (Schoeck, Heger, 1943)

Salome (R. Strauss, Krauss, 1947)

Recitaluri cu arii din Mozart, J. Strauss, Gounod, Puccini, Verdi

Compilații cu înregistrări din filme și spectacole live

Vocea Mariei Cebotari, plină de sensibilitate și forță, rămâne nemuritoare, evocând farmecul unei epoci de aur a operei.