$$$

 Rusalin Mureșanu, poetul entuziasmului solemn și al copilăriei idealizate

Rusalin Mureșanu s-a născut în anul 1932, în localitatea Păiușeni din județul Arad, într-o familie de dascăli, tatăl său, Loghin Mureșan, fiind învățător, iar această origine pedagogică și rurală avea să lase urme vizibile atât în temele poeziei sale, cât și în modul în care a înțeles rolul literaturii ca formă de educație și transmitere a valorilor colective.

Formarea sa intelectuală s-a desfășurat în instituții de prestigiu ale vremii, urmând cursurile Liceului „Moise Nicoară” și ale Școlii Normale „Dimitrie Țichindeal” din Arad, pe care le-a absolvit în 1952, după care și-a continuat studiile la Școala de Literatură „Mihai Eminescu” din București între anii 1952 și 1954, experiență definitorie pentru generația sa, completată de un an de studii la Facultatea de Filologie a Universității din București, fără a-și finaliza însă cursurile universitare.

Activitatea profesională a lui Rusalin Mureșanu a fost una diversă și constant legată de mediul literar și publicistic, lucrând ca redactor la publicații importante precum „Gazeta literară”, „Viața militară” și Radio România, fiind totodată referent literar la Centrala Cărții, iar între anii 1963 și 1967 activând la Craiova, înainte de a reveni la publicistica militară, un domeniu care i-a oferit stabilitate, dar și un cadru ideologic clar definit.

Debutul său publicistic a avut loc timpuriu, în 1948, cu articole apărute în ziarul Patriotul din Arad, iar debutul literar propriu-zis s-a produs în 1952, când a publicat poezie în revista Scrisul bănățean, urmând apoi o colaborare intensă cu numeroase reviste literare ale epocii, printre care Gazeta literară, Contemporanul, Scînteia, Steaua, Tomis și Argeș, ceea ce l-a integrat rapid în circuitul oficial al literaturii române postbelice.

Primul volum de poezie, Puiul de moț (1954), este un poem narativ de inspirație colectivistă, fidel ideologiei vremii, iar volumele care au urmat, Coboară munții (1955) și La marginea câmpiei (1957), continuă aceeași direcție, construind o poezie a prezentului „luminos”, în opoziție cu un trecut perceput ca fiind „întunecat”, într-un discurs poetic caracterizat de entuziasm, tezism și solemnitate.

În volumele Amiezile veacului (1961) și Era incandescenței (1963), Rusalin Mureșanu dezvoltă o poezie cu accente civice și istorice, influențată de modelul poetic al lui Nicolae Labiș, în care lirismul descriptiv se împletește cu exaltarea eroismului, a progresului și a destinului colectiv, conturând imaginea unui poet al vremii sale, angajat ideologic și estetic în direcția realismului socialist.

Un moment semnificativ în creația sa îl reprezintă volumul Țara de doină (1976), în care poetul se întoarce spre originile sale moțești, construind un univers liric al copilăriei, al satului natal și al istoriei locale, într-o tonalitate mai sentimentală și mai personală, acest volum fiind considerat de mulți critici drept sinteza cea mai coerentă a temelor și sensibilității sale poetice.

Pe lângă poezia pentru adulți, Rusalin Mureșanu a avut o contribuție constantă și în literatura pentru copii, unde a adoptat un stil mai liber, jucăuș și accesibil, bazat pe ritm, rimă și personificare, publicând volume precum Niculaie clop de paie, Cartea cu prieteni, A venit un cocostârc, Aventurile lui Singur-Eu, Nelu Mititelu și Bucurii de la părinți pentru cei ce sunt cuminți, cărți care i-au adus o vizibilitate durabilă în rândul cititorilor tineri.

Din punct de vedere stilistic, Rusalin Mureșanu rămâne un poet al entuziasmului festiv, al discursului solemn și al lirismului controlat, profund marcat de estetica realismului socialist, iar deși o mare parte din opera sa este tributară convențiilor ideologice ale epocii, unele poezii, în special cele dedicate copilăriei, satului și memoriei afective, trădează un sentimentalism autentic, care conferă creației sale o notă de umanitate și continuitate.

#RusalinMureșanu

#LiteraturaRomână

#Poezie

#RealismSocialist

#PoeziePentruCopii

#IstorieLiterară

Crezi că poeții formați într-un context ideologic rigid pot fi citiți astăzi dincolo de limitele epocii lor, pentru sinceritatea și fragmentele de adevăr uman pe care le-au strecurat în versuri?