$$$

 Povestea lui Dante și a Beatricei nu este doar o poveste de dragoste. Este o rană care a devenit lumină.

În primăvara orașului Florența, printre ziduri vechi și miros de piatră încălzită de soare, un copil de nouă ani, Dante Alighieri, a văzut pentru prima oară o fetiță îmbrăcată într-o rochie roșie. O chema Beatrice Portinari. Nu au schimbat decât un salut, poate nici acela. Dar uneori o singură privire aprinde o viață întreagă.

Anii au trecut. Orașul fremăta de intrigi politice, de alianțe fragile, de orgolii și exiluri. Dante a devenit poet, soldat, om implicat în treburile cetății. Beatrice s-a căsătorit cu alt bărbat, a trăit discret, aproape tăcut. Între ei nu a existat o iubire trăită în sensul lumii — nu scrisori ascunse, nu jurăminte șoptite la fereastră. Și totuși, pentru Dante, ea a devenit centrul unui univers.

În cartea sa, La Vita Nuova, el nu povestește o iubire pământească, ci una care urcă, treaptă cu treaptă, din carne spre spirit. Beatrice nu este doar femeie; este revelație. Este ideea că frumusețea poate mântui. Că privirea unei ființe poate ridica un suflet din noroiul cotidianului.

Când Beatrice a murit, tânără, Dante nu a scris un simplu bocet. A transformat durerea într-o scară către cer. Exilat din Florența, rătăcind din oraș în oraș, a purtat în el imaginea ei ca pe o busolă. Din această ardere s-a născut capodopera sa, Divina Commedia.

În Infern și în Purgatoriu, Dante călătorește prin umbre, ghidat de rațiune. Dar în Paradis, călăuza lui este Beatrice. Nu mai este fata în rochie roșie. Este lumină pură. Este teologie în chip de femeie. Este iubirea care nu posedă, ci înalță.

Adevărul este simplu și greu de dus: Dante a iubit-o mai mult în absență decât ar fi putut vreodată în prezență. Beatrice a devenit pentru el simbolul unei iubiri ideale, curate, aproape imposibile. O iubire care nu cere, nu revendică, nu negociază — ci transformă.

Și poate aici stă forța acestei povești. Nu în ceea ce au trăit împreună, ci în ceea ce el a devenit datorită ei.

Uneori, oamenii nu ne sunt dați ca să-i avem. Ne sunt dați ca să ne ridice.

Text preluat.