_$$

 S-a întâmplat în 28 ianuarie1931: La această dată, a plecat la cele veșnice generalul francez Henri Mathias Berthelot; ca şef al misiunii militare franceze în România, a contribuit la reorganizarea Armatei române în primăvara anului 1917; membru de onoare străin al Academiei Române (1926). Henri Mathias Berthelot s-a născut la 7 decembrie 1861 la Feurs, în Franţa. După ce a absolvit prestigioasa Academie Militară Saint-Cyr, în 1883, Berthelot a fost repartizat în Algeria, la Tonkin şi la Annam. Începând cu anul 1907 şi-a început activitatea pe lângă Statul Major General şi, după izbucnirea primului război mondial, a devenit şeful statului major al mareşalului Joseph Joffre, comandant suprem al trupelor franceze pe Frontul de Vest. S-a numărat printre cei mai buni comandanţi militari din timpul primei bătălii de pe Marna.

În anul 1916, Henri Berthelot a fost numit la comanda Misiunii Militare Franceze, trimisă în România pentru a ajuta la refacerea armatei regale române, decimată şi dezorganizată ca urmare a înfrângerilor de pe frontul de Est. Cei 1.500 de membri ai misiunii militare franceze au ajuns în România în octombrie.Armata română intrase în război în august 1916 şi se retrăgea, suferind înfrângeri grele pe toate fronturile, la sud şi la nord.Curtea regală şi Guvernul s-au retras la Iaşi în decembrie. Aici s-a instalat şi generalul Berthelot, de unde a început reorganizarea armatei. A devenit un apropiat şi consilier militar al regelui Ferdinand şi al reginei Maria. Timp de şase luni, în perioada ianuarie-iunie 1917, Henri Berthelot a reuşit să ridice moralul soldaţilor români şi să transforme armata într-o forţă militară redutabilă, capabilă să oprească armatele germană, austro-ungară şi bulgară, conduse de unul dintre cei mai pricepuţi strategi germani, feldmareşalul von Mackensen. Generalul Berthelot s-a ocupat personal de demersul instalării legăturilor telefonice între punctele de comandă şi unităţile de pe front, reţea de comunicaţii care lipsea la intrarea ţării în război. Au fost organizate două armate române, având aproximativ 400.000 de oameni, intercalate cu trei armate ruseşti însumând aproape 1.000.000 de militari. Astfel, ofensiva românească de la Mărăşti (la 11 iulie), condusă de generalul Alexandru Averescu, şi cea a generalilor Constantin Cristescu şi Eremia Grigorescu, de la Mărăşeşti (1-24 iulie) dejoacă planurile de luptă germane de ocupare a Moldovei şi de cucerire a portului Odessa. Generalul Berthelot a cunoscut tot mai profund armata şi politica românească, pe de-o parte, iar pe de alta a devenit conştient că este vital ca România să supravieţuiască. A respins, în consecinţă, orice plan de retragere a armatei şi conducerii ţării în Rusia şi i-a mobilizat pe toţi – politicieni, generali – în apărarea liniei frontului, în sudul şi în nordul Moldovei.Pe front, soldaţii noştri îi spuneau cu simpatie „Burtălău”, pentru că nu puteau să-i pronunţe numele, deşi îl respectau. 

Publicaţia „Realitatea ilustrată” din 12 februarie 1931 consemna: „Oameni cari au făcut frontul în luptele aprige din Moldova […] spun că ţăranii noştri, cu bunul lor simţ şi cu bună voia înnăscută, îl botezaseră «gheneralul Burtălău» ). Rezonanţa numelui ducea însă cu gândul la altceva, mai ales că asocierea nu era deloc întâmplătoare. Deşi a fost unul din cei mai capabili generali din primul război mondial, el avea şi un „cusur”: îi plăcea mâncarea bună, motiv pentru care era deosebit de corpolent. Se ştie că, într-o anumită ocazie, a fost nevoie de trei oameni pentru a-l putea sui în şaua unui cal bine dresat. Militar cu o bună cultură, Henri Berthelot s-a lăsat, încetul cu încetul, sedus de România şi de oamenii ei. Au contribuit la aceasta deopotrivă atât spiritul bătăios, curajul şi sacrificiul armatei române refăcute, cât şi bucătăria locală, ca şi mănăstirile şi locurile pe care, în momentele de răgaz, Berthelot le vizita. Efectul măsurilor luate de general s-au simţit în bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Autorităţile române au apreciat în mod deosebit activitatea generalului H.M. Berthelot, iar drept dovadă, la 21 mai 1917 a fost votată de Parlament acordarea cetăţeniei de onoare a României, semnată de regele Ferdinand I la 18 iulie 1917. Satisfăcut de această decizie, generalul francez scria familiei sale în Franţa şi o informa că: „Am fost înştiinţat că Senatul şi Camera Deputaţilor m-au proclamat cetăţean de onoare al României cu aclamaţii şi cu o unanimitate de voturi ce mă flatează în mod deosebit.” România nu a putut profita însă de victorii, pentru că armata rusă s-a retras de pe front în urma abdicării Ţarului şi a haosului generat de bolşevici în Rusia.Generalul Berthelot a fost obligat să părăsească Iaşiul în martie 1918, în urma încheierii păcii cu Puterile Centrale la Buftea. În seara dinaintea plecării, regina i-a oferit o serată de adio la care a cântat George Enescu. A doua zi l-a condus la gară, în lacrimi. România era înfrântă şi cel mai preţios aliat al ei pleca. A fost, din fericire, o situaţie provizorie. În octombrie 1918, de la Salonic, Berthelot l-a anunţat pe regele Ferdinand că forţele Antantei reiau ofensiva în Balcani şi că ar fi bine ca România să intre, din nou, în război. Armata română a fost mobilizată.Când regele Ferdinand, regina Maria şi principele moştenitor Carol al II-lea au intrat în Bucureştiul eliberat, în ziua de 1 decembrie 1918, alături de ei la paradă se afla un singur militar: generalul Berthelot. 

Generalul a rămas un apărător al cauzei româneşti, după cum s-a văzut şi în timpul tratativelor de la Versailles din 1919.De asemenea, în cursul trecerii unui detaşament român cu ocazia paradei militare de la Paris, din 11 noiembrie 1919, generalul Berthelot s-a adresat generalului Ferdinand Foch cu următoarele cuvinte: „Foch, saluez ! C’est la famille.” (Salutaţi-i, Foch! Fac parte din familie.). Generalul francez a fost invitat şi la serbările încoronării regelui Ferdinand şi reginei Maria de la Alba Iulia din octombrie 1922. Localitatea General Berthelot din Hunedoara (mai demult Fărcădinul de Jos) îşi trage denumirea de la numele generalului francez, care a primit de de la regele Ferdinand I şi de la Regina Maria a României, drept recunoştinţă adusă contribuţiei armatei franceze la eliberarea României, o reşedinţă şi un teren agricol. Prin actul normativ din 22 octombrie 1922: „Corpurile legiuitoare au votat o lege prin care se acordă generalului Berthelot, în mod gratuit, un lot de pământ împreună cu clădiri, în semn de recunoaştere a meritelor sale faţă de poporul român.”(„Banatul românesc”, 5 noiembrie 1922). Din 1923, încă în timpul vieţii generalului, consiliul local a botezat localitatea General Berthelot.Generalul a folosit doar o scurtă perioadă moşia de la Fărcădin (1922-1926), iar la întoarcerea sa în patria natală, Franţa, a donat totul Academiei Române, al cărui membru de onoare devenise între timp.În anul 2001, în urma unui referendum, comuna Unirea (denumire în vigoare din perioada comunistă, din 1965), redevine General Berthelot; Academia Română a reintrat în posesia averii lăsată de Berthelot în anul 2004. În 2010, vila generalului Berthelot, în întregime renovată, a devenit sediul Centrului de Dezvoltare Durabilă a Ţării Haţegului. La festivităţile prilejuite de 140 de ani de la naşterea generalului a participat şi Christian Vigné (bunicul său a fost vărul lui Berthelot). Generalul Henri Berthelot a decedat pe 28 ianuarie 1931, iar pe 6 februarie a fost citit testamentul său. 

Spre a mulţumi naţiei româneşti pentru toate mărturiile de recunoştinţă şi de dragoste ce i-au fost aratate, a lăsat Academiei Române domeniul din comuna Fărcădinu de Jos (în prezent General Berthelot, judeţul Hunedoara), sumele de la banca „Marmorosch-Blank” sau în sucursalele ei din România, pentru a fi folosite la întreţinerea unor tineri spre a-şi completa studiile într-o şcoală franceză, civilă sau militară.

Surse:

Constantin Kiriţescu, „Istoria războiului pentru întregirea României”, Volumul II, Ploieşti, 2014

Gheorghe Platon, „Istoria Românilor, vol.II, Tom II De la Independenţă la Marea Unire (1878-1918)”, Bucureşti, 2003

http://www.acum100.ro/node/536

https://www.revistasinteza.ro/generalul-si-lumea-excelent-dezorganizata

http://www.histmuseumph.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=3933:2020-09-21-11-26-41&catid=39:stiri

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/generalul-berthelot-un-francez-cu-suflet-de-roman 

https://www.rfi.ro/politica-107611-pagina-de-istorie-iubesc-romanii-generalul-berthelot

https://matricea.ro/generalul-berthelot-sau-taica-burtalau-din-franta-cum-a-cucerit-un-francez-romania-in-primul-razboi-mondial-ii/

https://romanialibera.ro/social/ioan-aurel-pop-despre-generalul-berthelot-putina-lume-se-mai-gandeste-la-el-735267