$$$

 În inima munților Himalaya, la înălțimi care îți taie respirația, se desfășoară una dintre cele mai vechi și periculoase tradiții umane cunoscute: recoltarea mierii sălbatice de către membrii tribului Gurung din Nepal. Această practică, documentată de peste 11.000 de ani prin picturi rupestre antice, nu este doar o metodă de a obține hrană, ci un ritual spiritual profund care demonstrează o legătură ancestrală și brută între om și natura sălbatică. Culegătorii de miere, cunoscuți și sub numele de vânători de miere, își riscă viața de două ori pe an, în ferestrele critice de primăvară și toamnă, urcând pe scări de frânghie împletite manual din fibre de bambus, suspendate la peste 90 de metri deasupra prăpastiilor amețitoare.

Echipamentul lor este unul rudimentar și pare desprins dintr-o altă eră, fiind format din coșuri de bambus și bețe lungi de câțiva metri folosite pentru a tăia fagurii uriași de pe fețele abrupte ale stâncilor. Singura lor apărare împotriva furiei albinelor gigantice din Himalaya, specia Apis laboriosa, este fumul produs de mănunchiuri de iarbă arsă la baza stâncii pentru a ameți insectele. Aceste albine sunt cele mai mari din lume, atingând dimensiuni de până la 3 centimetri, iar înțepăturile lor pot deveni fatale în număr mare. Totuși, culegătorii acționează cu un calm de neclintit, ghidați de credința că spiritele munților le vor oferi protecție dacă respectă cu sfințenie ritualurile de ofrandă și sacrificiu înainte de începerea oricărei ascensiuni pe stâncă.

Mierea recoltată în acest mod este celebră în întreaga lume sub denumirea de miere nebună sau miere roșie, datorită proprietăților sale halucinogene și medicinale unice. Acest fenomen apare deoarece albinele colectează polen de la anumite specii de rododendron care conțin grayanotoxină, o substanță neurotoxică. Consumată în doze controlate, mierea este utilizată ca un remediu tradițional puternic pentru hipertensiune și dureri articulare, însă o cantitate prea mare poate provoca stări de delir, greață sau pierderea conștienței. Această raritate biologică face ca mierea sălbatică din Nepal să aibă un preț de piață uriaș, fiind extrem de căutată în special în estul Asiei, unde este considerată un elixir al sănătății și al vigorii.

Din păcate, această tradiție milenară se confruntă astăzi cu amenințări serioase din cauza schimbărilor climatice care afectează flora montană și a presiunii turismului de masă. Populația de albine este în scădere la nivel global, iar tinerii din satele nepaleze sunt tot mai puțin dispuși să își riște viața pentru o meserie atât de periculoasă, preferând oportunitățile moderne din centrele urbane. Eforturile de conservare actuale încearcă să găsească un echilibru între protejarea acestui patrimoniu cultural imaterial și siguranța culegătorilor.

Acești oameni rămân ultimii gardieni ai unei lumi verticale, unde curajul, echilibrul fizic și respectul pentru ecosistem sunt singurele instrumente care mai garantează supraviețuirea într-un peisaj dominat de stâncă și zgomotul a mii de aripi.